Ceai

Factorul curativ: frunze
Afectiuni pentru care se recomanda:
Ceaiul verde are o actiune mult mai nuantata si complexa decat cea a ceaiului negru, fiind un medicament de exceptie in bolile cardio-vasculare, datorita faptului ca actioneaza in sens reglator asupra metabolismului lipidelor. El reduce cantitatea de colesterol si de lipide din sange, fiind un medicament redutabil impotriva aterosclerozei si a obezitatii. Extractul de ceai verde blocheaza celulele canceroase, impiedicand dezvoltarea si raspandirea lor. Cele mai receptive la tratamentul cu ceai verde s-au dovedit cancerul de piele, cel de intestin si de stomac.
Ceaiul negru este un remediu foarte eficient pentru protejarea organismului la radiatii. S-a dovedit ca cei care au consumat doze medii-mari de ceai negru (4-8 g/zi) au suferit mult mai putin de pe urma radiatiilor.

Prezentare generala

Denumirea uzuala: Arborele de ceai (lat. Thea chinensis).
Scurta descriere:
Facand parte din familia Theaceae, este un arbust de 1-2 m, originar din China, unde s-a raspandit ca planta de cultura in tarile tropicale si subtropicale (Indria, Sri Lanka, Indonezia, Madagascar, Brazilia etc.). Frunzele sunt ovale, dintate pe margini. Ceaiul are flori mari, albe. Dupa culegere, frunzele de ceai se lasa sa fermenteze, apoi mai sunt supuse si la alte prelucrari, pana ajung la stadiul in care se consuma.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
Contin in principal teina, care este un stimulent al sistemului nervos. O alta substanta activa a ceaiului verde este cofeina, continuta insa in cantitati mai mici si fiind completata si corectata ca actiune de alte substante. In rest, confera aceeasi stimulare puternica si de scurta durata, mareste o anumita receptivitate a mintii, stimuleaza puternic sistemul nervos central. Principala substanta activa a ceaiului negru este tot cofeina, el fiind etraordinar in caz de radiatii.
Desi sunt doua sortimente de ceai diferite, ele se obtin din aceeasi planta, un arbore originar de pe versantii chinezi si indieni ai Himalayei, frunzele acestui arbore fiind uscate insa diferentiat:
- ceaiul negru este uscat la temperatura mediului ambiant, la care frunzele se innegresc si fermenteaza putin, capatand si aroma specifica; - ceaiul verde este uscat la temperaturi ceva mai mari, nu fermenteaza, este bogat in vitamina C si contine o serie de substante in stare naturala, cu efecte terapeutice remarcabile. Ceaiul negru are o actiune mai asemanatoare celei a cafelei.