Terapii Naturiste

Liberul arbitru

"Căci Dumnezeu l-a făcut pe om liber de la bun început, astfel că el era stăpân pe puterea sa la fel ca pe sufletul său, liber să-L urmeze pe Dumnezeu, fără să fie constrâns de El. Căci la Dumnezeu nu există constrângere, ci doar o voință bună. El dă sfat bun tuturor... Nu numai în lucrările noastre, ci chiar și în credință, libertatea de alegere a omului sub propriul său control este păstrată de Domnul care spune: Să fie după credința ta".
Irineu, episcop de Lyon

Totul este energie și informație aflate la diferite niveluri de vibrație. Totul este lumină! Omul este cea mai aleasă lumină! Induhovnicirea este doar procesul de cristalizare a conștientizării lucrării Duhului în noi. Duhul lucrează tot timpul, dar nu suntem mereu conștienți de acest lucru. Viața în duh începe atunci când ne îngăduim în mod conștient împărtășirea în Duhul care ne-a înmiresmat tot timpul, încă de la botez. Atunci se produce o deschidere a ființei umane spre Divinul permanent deschis spre om, astfel Iisus Hristos devine din călător - cel care bate la ușă, oaspete drag împreună cu care învățăm să fim ceea ce suntem, adică Fiii Luminii.

Liber arbitru

Dumnezeu-Tatăl ne-a vestit prin Fiul că suntem Lumină, dar nici după 2000 de ani nu am ajuns încă să credem, negându-ne astfel esența, condamnându-ne unii pe alții la trăirea deplină a iluziei întunericului celui din afară. Eul dezlănțuit ne face să căutăm în afară ceea ce, de fapt, avem de dinainte de timp. Și căutarea aceasta întrerupe firul rugăciunii... Iisus Hristos va veni a doua oară atunci când ne vom de seama cu toții că nu ne-a părăsit nicio clipă. El S-a ascuns doar de noi, în noi, așteptând clipa în care ne vom elibera și vom ajunge să Îl descoperim în ființa noastră...

"Dumnezeu S-a făcut om, pentru ca omul să devină Dumnezeu". Dar cum se poate înalta o creatură muritoare la un statut pe care aproape că nici nu îndrăznim a-l concepe? Bunul Dumnezeu ne arată Calea pe care trebuie s-o urmăm pentru a ne desăvârși, ne ajută să conștientizăm că sensul vieții noastre este dat de necesitatea transformării și elevării spirituale. Iar accesul la Cunoaștere este permis oricui dacă respectă Legile Divine.

Am inventat școli să ne învețe ani în șir ceea ce El a pus în ființa noastră încă de la început. Avem toate cheile Raiului și le risipim neatenți în vorbe mânioase, ură, invidie, frică, izolare, răutate... Purtăm Lumina și ne credem goi... Știm să iubim și ne credem singuri... Știm că Dumnezeu ne vorbește tot timpul și noi încă ne mai ascundem după vorbe. La Iubirea Divină se ajunge prin cunoașterea Adevărului Christic. Iubirea și Adevărul nu stau în cuvinte, ci în picătura de Divin din noi, care se manifestă cât îi permitem noi, prin gândurile, vorbele și faptele noastre.

Oamenii gândesc despre adevărurile la care se ajunge prin cunoaștere, conștientizând conform propriilor potenţe de conștientizare. Gândurile indică mărimea conștientizării Adevărului Christic. Din acestea o parte este exprimată prin vorbe, iar altă parte prin fapte. Dar atât Iubirea cât și Adevărul sunt înțelese și asimilate doar parțial, conform nivelului de evoluție al Energiei. Faptele noastre au ponderea cea mai mare în manifestarea credinței și evoluției spirituale. Bunul Dumnezeu ne dă tot ajutorul posibil: ne scoate în față situațiile în care putem să facem Fapte Bune, ne dă și buni sfătuitori - îngerașii păzitori - care ne stimulează să facem acele Fapte Bune, iar în final ne recompensează, mai ales dacă Faptele Bune făcute au fost însoțite și de gânduri și sentimente de vibrație înaltă. Celui care înțelege și conștientizează acest lucru, făcând din ce în ce mai multe Fapte Bune, îi poate suplimenta MP-ul la intervale de timp mai mici decât cele hotărâte inițial, conform MP planificat. Se poate ajunge, astfel, la o creștere a duratei vieții, doar pentru că am înțeles și conștientizat importanţa facerii de Fapte Bune cu Liber Arbitru maxim, însoțite de gânduri și sentimente la fel de bune și de înălțătoare.

Elementul Divin se manifestă în toată creația, dar nu se poate etala deplin decât în persoana umană dotată cu raționalitate, intenții și capacitatea de a se pune în slujba lui Dumnezeu și a întregii Creații. Doar omul are întregile potenţe ale Divinului, acționând prin aceastea pentru a intra în comuniune deplină cu Entitățile Divine. Dumnezeu lucrează prin oameni, prin calitățile lor, iar forța întunericului prin defecte. De aceea, este foarte important să ne cunoaștem, să ne potențăm calitățile și să ne temperăm defectele, dar să le armonizăm pe toate în ființa noastră și să punem în valoare Lumina și Scânteia Divină din noi.

Omul crește în dialogul cu Dumnezeu și devine sol al puterii și slavei dumnezeiești pe Pământ, vas în care primește Lumina din care să soarbă chiar și cei care nu-și cunosc setea...

Cu cât omul se lucrează mai adânc pe sine, aspirând spre desăvârșire, cu cât caută să cunoască și să înțeleagă dincolo de cuvinte tot ceea ce-i pune Dumnezeu în cale, cu atât mai mulți vor fi cei care aici în lume vor vedea Lumina cea adevărată!

Ceva s-a întâmplat și tot ceea ce a pus Dumnezeu în om a fost acoperit de ceea ce a adăugat omul întru sine, tot mai greu de umbre liber consimțite. Omul a fost de la început liber să aleagă, liber să creeze o altă lume-realitate care să substituie vremelnic veșnicia, o realitate cu care să-și hrănească și să-și sature simțurile, închizând astfel porțile nevăzute prin care Duhul pătrundea dinlăuntru spre înafara ființei, îndumnezeind-o.

Doctrina Liberului Arbitru individual este larg răspândită atât în religie cât și în psihologie. Ea susține că individul este liber să-și aleagă gândurile și acțiunile și chiar trebuie să le aleagă. O alegere slabă sau greșită poate conduce la suferință, pe când o alegere fericită sau corectă poate conduce la fericire. Responsabilitatea, așa cum este ea definită în mod convențional, spune că suferința sau fericirea cuiva sunt rezultatele directe ale alegerii sale liber exprimate. Totuși, nicio învățătură tradițională nu îndrăznește să afirme că o alegere corectă va conduce întotdeauna spre fericire, pentru că există întotdeauna rezultatul karmic al alegerilor trecute ce trebuie îndurat, fără a menționa rolul șansei în ereditate și în mediul înconjurător. Așadar, cauzalitatea și șansa limitează câteodată rezultatele alegerilor cuiva. Mai mult, nicio alegere nu poate fi în întregime liberă, datorită factorilor genetici și a condiționărilor trecute, care sunt întotdeauna componente inseparabile.

Astfel, în gândirea tradițională este de fapt imposibil să stabilim că o alegere este întotdeauna liber exprimată și prin urmare nu este posibil cu adevărat să stabilim vina, meritul sau responsabilitatea pentru vreo alegere. Omul s-a rupt de binele veșnic pentru a cunoaște "binele și răul". Răul este în afară din Voia Bunului Dumnezeu, omul îl poate însă aduce înlăuntrul ființei sale ca pe o justificare a tuturor pașilor răzleţiţi de cale...

Slavă lui Dumnezeu pentru puterea de nestrămutat a Luminii pe care a pus-o în noi, pentru calea de întoarcere pusă totdeauna în fața fiecărui om, pentru Fiul care ne călăuzește prin hățișul care e propria noastră ființă, reperul Divin care trăind ne-a învățat să trăim, murind ne-a învățat să înviem și înviind ne-a dăruit Viață Veșnică! Slavă lui Dumnezeu pentru înomenirea omului, pentru mirarea așezată în suflet, care îl poate înflori până dincolo de porțile Cerului, pentru bucuria de a-L căuta și de a-L găsi pe Dumnezeu în stropul de ploaie și în verdele frunzelor, în albul frunților de munte și în steaua abia dăruită orizontului de ochiul preainsetat de Lumina veșnică...

Dumnezeu ne hărăzește aproape în fiecare clipă un miracol, o cheie a cerului, o altă scară pe care urcând să ne punem degetele în Sfintele Răni, întemeindu-ne în credință că tot ceea ce suntem, a făcut El, tot ceea ce suntem are menirea de a înstăpâni Iubirea în lume. Unii văd miracolul, alții îl ignoră, unii îl trăiesc, alții îl refuză, unii devin ei înșiși miracol, alții uită să se mire cu tot copilul din ei, mirându-se doar negativ-apreciativ: cum pot unii să se amăgească în a crede că există un Dumnezeu, când uite câți copii nevinovați mor în fiecare clipă! Pentru unii Viața este veșnică, după cum este și Lumina. O poți trece prin apă, prin sticlă, prin ceață, prin altă lumina și totuși rămâne aceeași, nu scade, nu îmbătrânește, ci pur și simplu ESTE! Viața este în primul rând bucurie, bucurie de Dumnezeu, sărbătoarea Slavei și a Lucrării Sale în lume, viața este însăși dialogul tainic pe care îl purtăm cu Dumnezeu cu fiecare răsuflare. Din dialogul acesta este greșit să ieșim, refuzându-l, deși Dumnezeu, în marea Sa Iubire, ne îngăduie și așa. Din viață nu ieși, în viață te așezi ca într-un cerc magic, ca pe un tron ceresc ce te propulsează pe verticala Veșniciei.

Pentru cunoașterea Divinității nu este suficient să avem credință și să căutăm Binele, ci trebuie să și aplicăm practic această credință, în special prin manifestarea Iubirii și prin rugăciune. Un bun creștin nu este cel care crede, ci este cel care nu numai crede, dar și pune în practică Învățătura Divină a Iubirii. Astfel, rugăciunea cu Iubire este folositoare atât pentru vii cât și pentru morți, ceea ce înseamnă că oamenii recurg la rugăciune, pe de o parte pentru dobândirea unei stări de grație, iar pe de altă parte pentru iertarea unui păcat sau a unei pedepse.

Un anumit gen de teamă a omului în fața Divinității îl îndeamnă pe acesta la o căutare rațională a Divinității prin căutarea Binelui de esență divină, dar și la o activitate pioasă a acestuia prin apelul la rugăciune pentru iertarea păcatelor, căci omul este înzestrat cu Liber Arbitru și actele sale nu pot fi doar bune, ci și rele. Scopul final al acestui demers este căutarea Iubirii Divine pentru că, în creștinism, Dumnezeu este întâi de toate dragoste. Iar Binele este principalul atribut al Ființei Divine.

Iubirea îmbracă două forme: iubirea față de sine, deoarece omul vrea întâi de toate Binele său și iubirea față de Divinitate, care se extrapolează în iubirea de celălalt, deoarece omul, dorindu-și propriul Bine, trebuie să dorească și Binele celorlalți. Astfel, Dumnezeu trebuie înțeles ca dragoste eternă, El își iubește Creația, iubește tot ce există și face acest lucru la modul infinit...

Libertatea este asemeni unei frânghii agățate de undeva, de sus. Te poți urca pe ea la cer, participând la actul mântuirii creștine, sau poți coborî în întuneric... Facerea păcatelor are ca urmare pierderea acestei libertăți. Fiecare ființă poartă povara propriilor păcate care îi determină destinul, propria karmă. Prin Liberul Arbitru oamenii și-au pierdut din caracterul divin și au căpătat și un caracter demonic. Ceea ce încă nu au înțeles este faptul că tot prin Liberul lor Arbitru pot regăsi și recăpăta ceea ce au pierdut. Își pot șterge erorile spirituale, urma greșelilor lor, făcute prin voință proprie, iertând, făcând Fapte Bune și, mai ales, acele Fapte Bune inverse păcatelor săvârșite, rugându-se cu tot sufletul, respectând Decalogul și toate învățăturile de trebuință sufletului lor, așa cum Tatăl Ceresc le-a lăsat în sufletul nostru. Sunt acolo, trebuie doar să conștientizăm acest lucru.

Fiecare dintre noi are un plan de viață, care nu este altceva decât traiectoria optimă pentru evoluția spirituală. Beneficiem de o stare bună de sănătate, de un corp sănătos, în măsura în care, în existențele noastre anterioare, gândurile, vorbele și faptele noastre s-au aliniat pe principii spirituale. Viciile, gândurile, vorbele și faptele rele slăbesc starea de sănătate a omului, iar el este tot mai puțin capabil să-și ducă până la capăt planul de viață. Omul are posibilitatea în 99,99% din situații să acționeze conform voinței sale, adică conform Liberului Arbitru. Consecințele faptelor îi arată dacă a făcut bine sau nu.

Liberul Arbitru este, așadar opțiunea personală a fiecăruia de a modela întreaga energie astrală primită în scopul atingerii misiunii pe Pământ, în deplină concordanță cu planul său de viață. Fiecare se naște când a conștientizat, cu ajutorul îngerului păzitor, planul său de viață, dar și când se creează conjunctura astrală optimă pentru începerea concretizării acestui plan de viață. Dumnezeu face începutul, omul continuă prin Liber Arbitru și alege. Uneori bine, alteori nu... Viața terestră a omului este formată din momente în care Liberul Arbitru este mai mare, mai mic sau chiar deloc. Acest moment, cu Liber Arbitru zero, nu-i mai dă omului nici o șansă de alegere, el trebuie să-și facă Faptele Bune dacă vrea să evite întreruperea planului de viață. Uneori înțelege asta, și le face. Alteori nu, și intervine moartea. Într-un fel, și aici există un Liber Arbitru, dar mai mult inconștient. Bunul Dumnezeu îi mai lasă o mică portiță de alegere...

Duhul Sfânt din fiecare om, "conține arhetipul, matricea IE" a lui, influențată de acțiunile făcute cu Liberul Arbitru, de la Geneză și până în momentul prezent. Rămâne responsabilitatea noastră să căutăm să fim "plini de Duh", adică să ne golim de noi și să-L lăsăm pe El să ne umple, rodind în noi un caracter asemenea Domnului Iisus și făcându-ne părtași unor lucrări duhovnicești prin abilitatea "darurilor" cu care ne înzestrează.

Tradiția românească, granițele ancestrale ale matricei spirituale românești sunt din ce în ce mai greu de pus în lumină. De ce? Pentru că energia unică, pură care izvorăște din aceste elemente definitorii ale neamului nostru nu ne mai este la îndemână. Noi, românii, am pășit în existență pe acest pământ, sfințit de jertfele strămoșilor și contemporanilor noștri, sub lumina botezului. Părintele Dumitru Stăniloae spunea: "Harul botezului (...) are menirea de a reface și intensifica puterile de cunoaștere ale sufletului (...), este în primul rând darul de luminare a minții și, tocmai de aceea, darul de fortificare a ei în orientarea spre Dumnezeu". Acest dar reprezintă o posibilitate pe care o putem sau nu fructifica.

Mai avem noi preocuparea de a da vieții noastre consistenţa desăvârșirii? Mai jertfește cineva timpul său pentru comunicarea cu adâncurile tainice ale Divinului pentru a regăsi forța de a trăi frumos în lumina Adevărului, a valorilor modelatoare? Există un singur răspuns: da, cu condiția să mergem pe Cale și să-i ajutăm și pe alții să ne urmeze, cu Liberul lor Arbitru. "Îndrăzniți, Eu am biruit lumea!" Știm bine de aici că Hristos a biruit lumea cu puterile care există în noi, pentru a ne încredința că fiind și ale noastre și noi putem birui încercările lumii.

"Omul este marele experiment al lui Dumnezeu; de aceea, bun sau rău, el este întotdeauna interesant. Pe el se face cea mai teribilă experiență - Îndumnezeirea" (Caiete teologice - Părintele Ioan Buga). Dar omul are capacitatea de a se depăși pe sine, repetând voluntar și periodic decizia de a-și sacrifica liniștea și bunăstarea cotidiană pentru a realiza râvnita comuniune cu Hristos.

"Trebuie să ne facem Faptele Bune, pentru a ne apropia de ceea ce am fost înainte de căderea în păcat. Să depășim orgoliul omului care nu este altceva decât Liberul Arbitru personal orientat greșit datorită neelevării și comodității noastre spirituale. Îndumnezeirea oamenilor va avea viteză maximă numai în absența păcatelor, care o încetinesc și o blochează... Angelizarea oamenilor care fac Faptele Bune favorizează îndumnezeirea. Iar viteza de îndumnezeire este o responsabilitate a fiecărui om pe care și-o determină cu Liberul Arbitru și eforturile proprii. Ieșirea din Legea Karmei se va face numai dacă ne vom face Fapte Bune și ne vom ruga pentru iertarea păcatelor noastre, dar cu Liberul Arbitru, acel Liber Arbitru îndreptat spre conștientizarea Duhului Sfânt din noi" (C.L.C. Claudian Dumitriu). Mântuirea omului se va realiza pe trei cai: Harul Divin, Credință și Fapte Bune. Datorită Liberului Arbitru evoluția întregii creații poate fi influențată la un moment dat. Sfântul Pavel zice : "Orice săvârșiți cu cuvântul sau cu lucrul, pe toate întru numele Domnului Iisus Hristos să le faceți" (Coloseni 3, 17). Deci, cine face orice lucru bun spre slava lui Dumnezeu, sau vorbește cele spre folosul altora pentru Dumnezeu și spre slava Lui, unul ca acela are rugăciune prin fapte. Iar Faptele Bune care se nasc și sporesc prin rugăciune sunt de asemeni multe, precum: credința, nădejdea, mila, răbdarea, înfrânarea... Cea mai mare virtute este, însă, dumnezeiasca dragoste...

Orice Fapte Rele ar face omul la un moment dat, trebuie să fie compensate prin Fapte Bune. Faptele Bune și Iubirea trebuie aduse în manifestare, întrucât atât timp cât rămân la stadiu de intenție, nu vor fi recompensate pe măsură. Sfântul Ioan Scărarul se miră de ciudata noastră condiție: "Cum se face că, avându-L pe Dumnezeul Atotputernic, pe îngeri și pe sfinți ca ajutoare pentru practicarea virtuților, și doar un singur Viclean pentru a ne ispiti spre păcate, suntem cu toate acestea mai ușor îndreptați spre patimi și spre vicii decât spre virtuți?" Întrebarea rămâne deschisă. Putem presupune două lucruri. Pe de o parte, firea noastră coruptă de neascultare și lumea, cu ispitele ei multiple și amenințătoare, fac jocul diavolului. Pe de altă parte, Bunul Dumnezeu nu împietează libertatea noastră deplină.

Omul a fost creat de Dumnezeu, după chipul și asemănarea Sa. El este singura făptură pe care a zidit-o cu mâinile Sale, iar nu numai prin cuvânt, ca pe toate celelalte. Omul este "regele creației" pentru că este făcut cu sfatul Prea Sfintei Treimi, după chipul și asemănarea lui Dumnezeu; pentru că are suflet viu și poartă în el, prin Botez, pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh. Este singura ființă care primește darul de a spori în virtute, în sfințenie și în putere, ajungând până la îndumnezeire. Însă prin păcat, omul a căzut din cinstea cea dintâi, în starea cea de rob, de om păcătos.

Totuși, Dumnezeu nu l-a părăsit pe om. I-a dat mijloace de îndreptare, de pocăință și de mântuire. Mai întâi i-a lăsat harul mântuirii, deși înăbușit de păcate. Apoi i-a dat legea conștiinței ca să-l învețe și să-l mustre pentru cele rele. I-a lăsat în inimă dorul raiului pierdut, adică nostalgia paradisului, care îi dă omului râvna pentru rugăciune, lacrimi de pocăință, simțire duhovnicească spre cele bune. Harul este dat tuturor oamenilor, deoarece: "Dumnezeu voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină" (I Timotei 2, 4). Dar harul nu silește pe nimeni. Oamenii au libertatea să-l primească și să conlucreze cu el sau să-l respingă. Cei dintâi se mantuiesc, cei din urmă nu.

Concluzii

  • Liberul Arbitru trebuie înțeles ca un Dar Divin. El ar trebui să fie traducerea în manieră personală a Mesajului Divin.
  • Prin gânduri, vorbe și fapte omul influențează chiar inconștient tot ce-l înconjoară. În momentul în care în tot ceea ce face își utilizează la maxim Liberul Arbitru, totul se amplifică.
  • Binele devine necesar și trebuie să triumfe. Ponderea faptelor va crește din ce în ce mai mult în totalul acțiunilor oamenilor, iar faptele vor avea un EBF din ce în ce mai mare, până la maxim, când toate vor deveni Fapte Bune. Trebuie să ne facem Faptele Bune, pentru a ne apropia de ceea ce am fost înainte de căderea în păcat.
  • Faptele Bune și Iubirea trebuie aduse în manifestare, întrucât atât timp cât rămân la stadiu de intenție, nu vor fi recompensate pe măsură.
  • Datorită Liberului Arbitru, evoluția întregii creații poate fi influențată la un moment dat. În bine.
  • Liberul Arbitru este opțiunea personală a fiecărui individ de a modela întreaga energie astrală primită în scopul atingerii misiunii sale pe Pământ, în deplină concordanță cu planul sau de viață. Datorită lui, omul are posibilitatea de a-și alege singur calea propriei evoluții: conform voii sale sau conform Voii Domnului. Este un instrument de călire a propriei voințe în scopul evoluției spirituale.
  • Pentru cunoașterea Divinității nu este suficient să avem credință și să căutăm Binele, ci trebuie să și aplicăm practic această credință, în special prin rugăciune și Iubire.
  • Viața va fi trăită mai mult, mai plenar, mai frumos, dacă fiecare va alege să facă cu Liber Arbitru maxim toate Faptele Bune care-i sunt hărăzite de Bunul Dumnezeu. Facerea de Fapte Bune cu Liber Arbitru maxim va influența din ce în ce mai mult parametrii IE, în timp. Misiunea fiecăruia va fi mereu suplimentată, vom deveni oamenii timpului și peste timp, rămânând la alegerea noastră: să mai fim sau nu?
  • Ieșirea din Legea Karmei se va face numai dacă ne vom face Fapte Bune și ne vom ruga pentru iertarea păcatelor noastre, dar cu Liber Arbitru îndreptat spre conștientizarea Duhului Sfânt din noi. Iar Duhul Sfânt din fiecare va crește, atingând valorile care ne vor permite să conștientizăm pe Dumnezeul din noi și să ne purtăm în consecință.
  • Suntem oameni, dar fii ai Tatălui Ceresc, înzestrați cu Liber Arbitru pentru a alege liber Calea și Destinul nostru. Acum și în viitor.
  • Tatăl Ceresc a dat dreptul fiecărei existente create de El la un Liber Arbitru, iar paradoxul înțelepciunii acesteia este: orice ființă este cu adevărat liberă atunci când trăiește în legile divine și cu Tatăl Ceresc.

Ec. Elinorela Moca



Doctor

Sfaturi diverse

Sucul de varză ajută la vindecarea ulcerelor, a constipaţiilor rebele, a erupțiilor și eczemelor; adăugarea de sare preparatelor din varză distruge vitaminele acesteia.



Sfaturile și orice alte informații despre sănătate disponibile pe TerapiiNaturiste.ro au doar scop informativ, nu sunt sfaturi medicale, nu sunt menite să înlocuiască recomandarea medicului. Utilizatorii își asumă toată responsabilitatea pentru aplicarea conținutului asupra lor.

tratament - terapie - naturist - reţete - sănătate - boala - medicina - alternativă - populară - catalog plante medicinale