Despre rouă se spune că este adusă în timpul nopții pe imașuri și prin poieni de către zânele care joacă toată noaptea la lumina stelelor, până le trec trei rânduri de sudori care se risipesc în jur, strângându-se în căușul frunzelor și florilor. De aceea, roua are putere tămăduitoare - e zămislită din bucuria și jocul zânelor. În Germania, există credința că boabele de rouă erau special puse pe flori dimineața, pentru ca piticii (gnomii), care trudesc toată noaptea în adâncurile pământului, să aibă cu ce să-și ostoiască setea atunci când ies la suprafață. Multe informații uimitoare despre puterea tămăduitoare a bobiţelor de rouă avem și din medicina populară românească.
Mersul desculț prin rouă, tăvălitul prin rouă, spălatul pe față sau pe mâini cu rouă au o putere magică și vindecătoare nemaiîntâlnită. Există o serie de ritualuri, cu rădăcini în tradițiile română și dacică, legate de folosirea acestui leac. Odinioară, spălatul cu rouă era însoțit de descântece și era făcut doar în anumite zile ale anului, pentru că numai atunci avea putere. Tăvălitul în rouă era practicat de tot satul, tineri și bătrâni, în ajunul anumitor sărbători (Sânzienele, Sfântul Gheorghe), cu credința că o să-i vindece și o să-i apere de toate bolile, ferindu-i de ispite și de deochi, curăţându-i de toate păcatele anului ce a trecut.
În Evul Mediu, medicul și alchimistul Paracelsus ajunsese să vindece orice boală doar cu rouă culeasă de pe flori, administrată intern bolnavului. La anumite momente astrologice favorabile, el mergea să culeagă rouă de pe câteva specii de ierburi de leac. În aceeași zi în care culegea roua, el administra bolnavului acest inedit "remediu homeopatic". Se spune că leacurile sale cu rouă nu dădeau niciodată greș. Studiate prea puțin din punct de vedere medical, micile bobițe de apă strânse pe frunze au, se pare, niște proprietăți cu totul deosebite.
Nu mai este nici un secret în lumea industriei de medicamente și cosmetice că aparent banala apă poate avea niște proprietăți uluitoare, atunci când este pusă în câmpuri de radiații electromagnetice, antigravitaţionale sau când este metabolizată de organismele vii, mai ales de cele vegetale. Apa din zori, condensată pe flori, tulpini și frunze, este fără îndoială unul dintre tipurile miraculoase de apă din care farmaciştii - dacă ar reuși să-i conserve proprietățile - ar putea zămisli adevărate elixiruri. Până la acel moment, să vedem ce se poate face cu roua pe care o găsim acum pe iarbă și florile de pe câmpuri, din poieni și din rarişti.
Este o metodă de călire, înviorare și revitalizare pe cât de simplă, pe atât de eficientă. Dimineața, pe un loc cu iarbă curată (fără cioburi, spini sau alte obiecte ascuțite), ne descălțăm, rămânând în picioarele goale, și mergem așa, desculți, prin rouă, vreme de câteva minute. Apoi ne încălţăm, fără să ne ștergem deloc pe picioare, și mai facem câțiva pași sau chiar o scurtă plimbare în pas vioi, pentru a ne pune în mișcare sângele și a ne va încălzi bine picioarele.
La început, vom merge prin iarbă doar 2-3 minute; pe urmă, putem să facem și plimbări mai lungi, dar nu mai mult de un sfert de oră, ca să nu se răcească prea tare picioarele. Timpul cel mai bun pentru această procedură este când se îngână noaptea cu ziua, cu puțin înainte de răsărit (de altfel toate procedurile cu rouă sunt indicate de către tradiția populară înainte de răsăritul soarelui). Acest "tratament" ne călește corpul, mai ales zona inferioară, făcându-l mai rezistent la frig, la bolile infecțioase ale rinichilor, ale vezicii urinare și ale aparatului genital.
Odinioară, era obiceiul ca la revărsatul zorilor, un om pios (femeie sau bărbat) să se ducă la fântână și să aducă apă neîncepută, mergând pe o potecă acoperită cu iarbă, pe care n-a mai călcat nimeni în dimineața aceea. El trebuia să meargă desculț, pentru ca roua să-l curețe și să îl spele de toate răutățile, așa încât să poată aduce apă neîntinată. Făcând, cum se zice, pe pielea dvs. această manevră în fiecare dimineață, vă veți simți de la o zi la alta curățați de multe din emoțiile neplăcute care poate până atunci nu va dădeau pace.
Pe lângă starea de liniște care apare după o asemenea plimbare prin rouă, este foarte probabil să simțiți și o revenire gradată la o formă, la o vioiciune și un tonus care să vă aducă aminte de copilărie. Printre bolile vindecate prin acest călcat pe iarba udă de rouă menționăm: afecțiunile urinare și renale cronice (nefrita, cistita, uretrita); tulburările de circulație la nivelul picioarelor; dermatoze infecțioase cronicizate la nivelul labei piciorului; bolile produse de sedentarism; sensibilitatea la infecții bronşice și pulmonare; inapetența; astenia, obezitatea, surmenajul psihic; nevroze produse de cauze diverse.
Această spălare se face tot dimineața, cu puțin înainte de răsăritul soarelui. Trebuie găsită o iarbă foarte curată, prin care se trec mâinile de mai multe ori, frecându-le una de alta, ca la o spălare normală. Apoi, se spală fața și gâtul cu roua culeasă prin trecerea palmelor prin iarbă. La sfârșit, nu vă ștergeți cu prosopul, ci lăsați ca roua să se zvânte pe față. Această procedură se poate face o singură dată sau, și mai bine, mai multe zile la rând. Este mai mult decât o procedură care folosește o apă cu calități speciale, este un gest simbolic, cu rădăcini în negura timpurilor. În unele sate românești, același ritual se făcea în dimineața de Sfântul Gheorghe. O parte din aplicațiile practice ale acestei proceduri rezultă chiar din aceste virtuți purificatoare ale sale.
Scepticilor le poate veni greu să creadă, dar sute de oameni s-au vindecat de anumite boli, mai ales de piele, cu acest procedeu. Iată câteva îndrumări practice preluate din medicina populară românească:
Este un obicei întâlnit la multe popoare de pe toate continentele și care a fost preluat, se pare, de la necuvântătoare. Într-adevăr, dacă după mai multe zile de captivitate în apartament, veți duce un câine în mijlocul unei poieni cu iarbă udă, veți vedea că, oricât ar fi fost de spălat și deparazitat înainte, el va face totuși o baie strașnică, tăvălindu-se îndelung prin iarbă.
Rolul acestei tăvăleli nu este cel al unei simple băi, ci are anumite efecte de revitalizare și reîmprospătare cu totul deosebite. În popor se spunea că așa cum găinile, câinii și toate animalele se scaldă pe uscat, tot astfel omul trebuie să-și curețe trupul și să-și alunge necazurile, tăvălindu-se prin roua de dimineață, de dinaintea răsăritului soarelui. Este o procedură care necesită o iarbă foarte curată și fără spini și mai mult spațiu de desfășurare, precum și o anumită izolare - pentru că unui privitor neavizat îi va veni greu să înțeleagă ce faceți acolo, în iarbă. În costum de baie, va veți întinde pe spate, rostogolindu-vă apoi în stânga și în dreapta, așa încât toată suprafața corpului să intre în contact cu roua.
La început, această procedură nu va dura mai mult de 2-3 minute, în timp mărind durata la maximum 5 minute. Imediat după rostogolitul prin rouă vă veți îmbrăca bine cu haine foarte curate și din fibre naturale, fără însă a vă șterge cu prosopul. Apoi veți face câteva mișcări dinamice, pentru încălzire. Este o metodă de înviorare și dinamizare foarte eficientă. Principala sa indicație sunt bolile de piele, mai ales cele grave, dar în medicina populară era indicată pentru o listă mult mai cuprinzătoare de boli.
Remedii populare
Sinuzita - Se picură, în ambele nări, o dată pe zi, timp de 2-3 zile la rând, suc din rădăcină de Ciclamă sălbatică.
Sfaturile și orice alte informații despre sănătate disponibile pe TerapiiNaturiste.ro au doar scop informativ, nu sunt sfaturi medicale, nu sunt menite să înlocuiască recomandarea medicului. Utilizatorii își asumă toată responsabilitatea pentru aplicarea conținutului asupra lor.
tratament - terapie - naturist - reţete - sănătate - boala - medicina - alternativă - populară - catalog plante medicinale
