Macrisul iepurelui

Factorul curativ: frunzele
Afectiuni pentru care se recomanda: reconfortant, stimulent al digestiei; avitaminoza, scorbutul; astenia de primavara, inapetenta; intoxicatiile cu arsenic sau mercur; cancerul si scleroza in placi; bolile hepatice cronice; febra; inflamatia gurii si gingiilor; cancerul de piele.

Prezentare generala

Denumirea uzuala: Macrisul iepurelui (lat. Oxalis acetosella).
Scurta descriere:
Macrisul este o planta care creste din abundenta in padurile umbroase, mai ales de brad, molid si fag. Este deseori confundat cu trifoiul, numai ca are frunzele mai mici si un gust acrisor foarte placut. Frunzele sale sunt moi, fine si usor de digerat.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
Este utilizat ca reconfortant si stimulent al digestiei. Are efecte vitaminizante (contine vitamina C) si remineralizante.

Următoarea serie a cursurilor de astrologie şi numerologie începe în 10 mai 2024

Recomandari:

- suc din frunzele de macrisul-iepurelui pentru aplicatii externe
Avitaminoza, scorbutul - se beau zilnic 50-100 ml de suc pe stomacul gol, inainte de masa. Astenia de primavara, inapetenta - sucul de macris baut zilnic si consumul de salata au un efect inviorator deosebit. Cresterea apetitului are loc pe fondul unei dezintoxicari a organismului si a unei imbunatatiri a digestiei.
Intoxicatiile cu arsenic sau mercur - se beau 100-150 ml de suc dintr-o data, fara a consuma nimic altceva. Apoi, se iau din sfert in sfert de ora 1-2 linguri de suc. Tratamentul se repeta mai multe zile la rand.
Cancerul si scleroza in placi - sucul de macris iepuresc are un efect foarte important in aceste afectiuni, deoarece dinamizeaza digestia, favorizeaza eliminarea substantelor reziduale, mareste apetitul si elimina temporar starile de voma. Se bea cu putin timp inainte de masa 50 ml (un sfert de pahar) de suc proaspat. Se combina foarte bine cu regimul Oshawa (cu cereale integrale).
Bolile hepatice cronice - o combinatie de suc de macris si suc de papadie (preparat din parti aeriene si radacini proaspete prin aceeasi metoda) este un drenor hepatic de exceptie. Se bea in fiecare dimineata o combinatie de 50 ml de suc de macris si 50 ml suc de papadie.
Inflamatia gurii si gingiilor - se clateste gura cu suc de patru-cinci ori pe zi, prima oara dimineata, inaintea spalarii pe dinti. Dupa clatire, sucul (care este bine sa fie ceva mai concentrat) se tine cateva minute in gura. Cancerul de piele - se pune sucul (facut cu infuzie de tataneasa in loc de apa) pe plagi, de patru-cinci ori.
- frunze de macrisul-iepurelui pentru consum
Digestia dificila - salata de macris consumata inainte de masa are darul de a accelera digestia, de a stimula secretia de saliva si de sucuri gastrice. Se face o cura cu salata vreme de o saptamana.
Febra - febra se "inmoaie" daca bem cateva inghitituri de suc sau mestecam cateva frunzulite de macris.
- pentru consum
Setea - setea se potoleste temporar daca mestecam cateva frunze de macris proaspat culese. Doza - ratia optima de frunze proaspete care poate fi consumata pe zi este de 50-80 de grame pentru un adult, jumatate pentru copiii de la 12 ani in sus si un sfert pentru copiii de 4-12 ani.

Preparare

Sucul de macris
- Se ia un pumn de frunze proaspat culese si se spala, se pun frunzele intr-un mojar sau o piua (care sa nu fie de metal) si se adauga un sfert de pahar (50 ml) de apa. Se piseaza bine, dupa care se filtreaza. Lichidul care se obtine se bea pe stomacul gol sau se foloseste pentru aplicatii externe.
In alimentatie
- Frunzele se pot consuma ca atare, proaspat culese din padure, sau se folosesc sub forma de salata, cu putin ulei si zarzavat tocat marunt, ca adaos in salatele de legume, in aperitive si sandwichuri, ca zarzavat si inacritor in ciorbe si iarna, sau conservat in miere, ca vitaminizant si tonic aperitiv.

Precautii, contraindicatii si alte comentarii

In doze mai mari de 100 g pe zi produce lipsa de calciu, ameteala, leziuni renale. Se intervine cu spalaturi gastrice, purgative, dupa care se administreaza calciu.
In cazurile de litiaza renala (mai ales in cea cu oxalati), boli de plamani grave, astm, sensibilitate gastrica, guta, artrita.

© Editura Fidelia
27.02.2007