Terapii Naturiste

Tehnici populare de la Tinca

Ce motive am avea să nu punem în aplicare rețetele şi tehnicile populare? Doar pentru că unele sunt prea simple ca să fie adevărate, sunt prea aproape de Natură cum ar trebui să fie de altfel și omul? Sau din prea multă "fandoseală"? Nu contează cum sunt, pentru cel care vrea să fie sănătos contează doar că funcționează!

Și așa cum spune autoarea acestor texte, prietena și colaboratoarea noastră Tinca Secăşan, important este: "Nu uitați, să zâmbiţi cu sufletul!"

Populare

Paradontoză

Nu încercați să vă scoateți dinţii cu mâna numai pe motivul că ați făcut paradontoză și mai aveți și dureri și o stare de nervozitate pe deasupra!

Soțul meu s-a confruntat cu o asemenea problemă și fiindcă eu știu că Dumnezeu a lăsat pe Pământ leacuri pentru fiecare boală, am pornit, cu întrebarea pe buze, să găsesc remediul și bineînțeles că am fost răsplătită cu un răspuns bun. Am găsit o persoană care în tinerețe umbla cu fălcile legate pentru că după spusele lui... cum căsca gura i se mișcau dinţii de parcă îi bătea vântul. Ei, acuma la bătrânețe avea toți dinţii și măselele la locul lor și toate foarte sănătoase.

- Păi, cum ai procedat?
- Am întâlnit o babă la care ia fost milă de mine și am venit împreună din sala de așteptare de la stomatologie direct pe câmp și mi-a arătat o plantă numită "Măselariță".
- Uite drăguță... ăsta-i leacul tău... cu o forfecuță tai jumătate din frunzele lunguieţe ale acestei plante și te duci acasă și faci un ceai. Cu acest ceai te clăteşti energic în gură, dimineață pe nemâncate timp de 7 zile. Să nu înghiți acest ceai că nu e bine, dar dacă se întâmplă totuși să-ți fugă pe gât în jos o înghițitură nu-i bai că nu mori din asta... Apoi după fiecare masă, dacă nu poți să te speli pe dinți încă te clăteşti cu o soluție foarte slabă de Permanganat de potasiu pe care îl iei de la farmacie. Fă asta de 2 ori pe an, timp de mai mulți ani, 5-6 ani și ai să-mi mulțumeșți toată viața.

Ei, am fost cu el pe câmp și am strâns și eu vreo 10 jumătăți de frunze de Măselariță și am procedat după cum mi-a spus acel bărbat. Soțul meu, la 73 de ani are toți dinţii în gură și sunt și foarte sănătoşi și bine consolidați. Chiar și acuma se spală de 2 ori pe zi cu pastă de dinți, dar după masa de prânz își clătește cavitatea bucală cu acea soluție foarte slabă de permanganat de potasiu. Eu port proteză și el râde de mine că de... leacul era numai pentru el...

Bine-bine ve-ți spune, dar de ce numai jumătăți de frunză? Pentru că la baza acestor frunze se strânge o cantitate mai mărișoară de rouă care în contact cu planta se transfomă într-un leac foarte bun de tratat conjuctivitele, iritațiile oculare, urcioarele, limpezește ochiul și ajută chiar la păstrarea vederii (dioptriile nu mai cresc). Această "Apă de Măselariță" am folosit-o și o mai folosesc și acuma sub formă de comprese puse pe ochi cca 2 ore în perioada în care beneficiez de ea și face foarte bine cu condiția să fie bine filtrată prin tifon și vată. Se face treaba aceasta de 2-3 ori pe an. Eu o culeg acuma cu o siringă și cu un ac mai grosuț, dar ea era culeasă cu un fir mai grosuț de bumbac. Un vârf de fir se introducea la baza frunzei și la celălalt era pusă o sticluță în care se colecta. Multă răbdare mai aveau babele astea care știau atâtea secrete ale naturii.

De ce nu oi fi folosit și eu acel ceai de gargară? Probabil ca să pot să fac diferența... mai știi... căile Domnului de a ne deschide ochii sunt necunoscute. Trebuie doar să vrei să înveți. Încercați!

Haideți la plimbare

E primăvară, e călduț, e frumos, verdeața își arată colțurile peste tot. Înarmați-vă cu o forfecuță și haideți să culegem ceva. Ceva, ce? Vom culege frunze fragede de coada șoricelului și, ca să nu stricăm viitoarea plantă, le vom tăia cu o forfecuță. Culegeți atât cât să puteți umple cu ele o sticlă de un litru. Le spălați foarte bine, le zvântaţi, le introduceți într-o sticlă de un litru și turnați peste ele spirt sanitar, atât cât să se umple sticla. O închideți și o țineți la soare până se inverzeşte lichidul puțin, asta fiind circa 3-4 zile. Bine, bine, dar ce facem cu această tinctură? Păi, să vedem...

Peste iarnă piciorul a fost veșnic infofolit cu șosete, cu ciorapi mai groși, cu... cu..., și nu a prea respirat. Nu e de mirare că v-ați trezit cu o micoză. Acuma, primăvara, vă deranjează. Produce mâncărimi și chiar dureri și o stare neplăcută. Păi, dacă vreți să scăpați definitiv de această micoză a piciorului, luați un lighenuţ, în care să încapă doar laba de la un picior, și turnați această soluție în el. Pe urmă, introduceți laba de la un picior în soluție și stați așa circa 5-10 minute. Ustură rău. După ce scoateți piciorul din lighenut, stați cu el la soare sau în aer călduț până se usucă pe piele soluția respectivă. Doare, nu?...

Ei, acuma puteți să vă spălați ușor cu un picuț de apă călduță și să uscați piciorul prin tamponare ușoară cu un prosop. Pudrați piciorul cu puțin talc și încălțați o șosetă curată, dacă se poate din bumbac. Repetați totul și cu celălat picior, dar peste câteva zile și cu aceeași soluție. Aruncați pe urmă soluția. După circa 2 săptămâni mai faceți o dată procedura. În felul acesta se scapă de această micoză a labei piciorului.

Rețeta am primit-o de la un tractorist care stătea toată ziua cu picioarele în cizme de gumă. Vedeți, el nu avea pudra de talc și își presară peste "obiele" tărâțe de grâu. Sunt mulți ani de atunci. Eu, care sufeream tare din cauza acestei micoze, îi mulțumesc și acum că am scăpat de ea cu tratamentul acesta atât de simplu. Încercați!

PS - Stați, că mai am a vă spune ceva! Cu aceeași tinctură, dar ținută mai mult timp la soare, până se inverzeşte bine, faceți-vă bandaje umede și puneți-le pe locurile unde iarna ați avut fracturi. Stați la soare până se usucă. Repetați de câteva ori, până când observați că locul care vă durea nu mai reacționează nicicum. Nu știu ce face, dar face bine la fracturi.

Arsuri

Ce te faci când eșți undeva unde nu dispui de nici unele pentru a anihila durerea provocată de o arsura?

Simplu. Orice frunză verde, strivită sau frământată puțin în palme, este un remediu. Nu frunza propriu-zis, ci clorofila din frunze are calitatea de a regla tensiunea, temperatura și de a calma durerea. Frunzele au capacitate mică de a acționa, așa că trebuie schimbate des. După ce se calmează durerea, aplicați un bandaj mai consistent din frunze strivite.

Este foarte important să căutați sursa pentru care ați fost atenționat în felul acesta. Bucățica aceea de jăratec nu a sărit la dumneavoastră doar așa... întâmplător. Încercați să verificați cele spuse de mine aici. Nu înjurați niciodată focul - acțiunile lui se vor intensifica.

Rămurele de salcie

Floriile, zi de sărbătoare creștină în care ne ducem la biserică în Întâmpinarea Domnului, cu rămurele tinere de salcie în mână. La sfârșitul slujbei, aceste rămurele de salcie se sfințesc. Dacă nu am avut de unde să ducem rămurele, poate că au avut alții grijă să aducă mai multe.

La sfârșitul slujbei aceste rămurele se împart credincioșilor, care le iau acasă. Șțiți ce să faceți cu ele? Aduse acasă, puneți-le într-o vază fără apă și lăsăți-le să se usuce încet. Ele fiind sfințite se vor mumifica.

Ei, când în timpul verii se arată o furtună mare cu fulgere și tunete și mai ales cu trăsnete dese, luați dintr-o rămurică din acestea circa 4-6 cm și dați-i foc cu un chibrit, și în timp ce rămurica arde spuneți un "Tatăl nostru", după care: "Doamne al îndurărilor ferește curtea și casa mea de urgia focului și a pietrii. Mărire Ție Doamne al îndurărilor, Mărire Ție." Lăsăți rămurica aprinsă să ardă de tot pe un vas. Să sperăm că ajută.

Picături de rouă

Proaspăt căsătoriți ne-am mutat într-o casă nouă în care era terminată doar o camera. Nu tu gaz metan, nu tu curent electric, nu tu apă... Când ești crescută în centrul orașului, pe străzi asfaltate, cu parcuri îngrijite, cu iluminat stradal, cu apă curentă în casă, încălzire centrală și prăvălii la parter, nu te știi descurca în condiții precare.

Ei, viața e o luptă și trebuie să înveți să te descurci. Am învățat să fac focul cu lemne, am învățat să aprind lampa cu gaz și lămpașul, dar cu apa... apa era o problemă pentru că prima cișmea era la cca 1 km de casă și era greu de adus pe un drum numai hartoape.

În anul acela am cultivat în grădină doar varză. O vecină a venit și a adus o mână bună de răsad și mi-a arătat și cum să o pun. Motivul era că varza nu necesită udată decât când o pui și doar în condiții de secetă excesivă după aceea. A crescut repede și a făcut niște frunze mari, late și am observat că pe ele se adună multă rouă.

Într-o dimineață când nu aveam apă nici să mă spăl pe față, am luat un castron și m-am dus în grădina și am început să adun rouă de pe frunze. A mers destul de bine. În cca 20 de minute aveam o jumătate de lighean cu apă, așa că am avut cu ce să mă spăl să pot merge la fântână să aduc apă de băut și pentru mâncare. Azi așa, mâine așa, și am început să fac din asta o practică zilnică.

La un moment dat stand de vorba cu o prietenă, această mă întreabă:
- Ce faci cu tenul tău? M-a luat groaza știind cum mă spălam eu de câtva timp și nu știam ce răspuns să-i dau. Văzându-mi ilaritatea, continuă cu întrebarea...
- Tenul tău arată foarte bine de ceva vreme și mâinile de asemenea, ce faci, cu ce te dai, ce crema foloseșți?
- Nu folosesc nimic doar că...
- Hai nu te mai ascunde că nu se poate, tenul tău și mâinile strălucesc cumva, parcă ar fi sidefate, tu nu te uiți în oglindă?
- ...nu am încă decât o oglindă de buzunar. Soțul are una mai mare pentru ras, dar nu m-am uitat.
- O să vin pe la tine să-mi arăți și mie ce foloseșți. Pa!
- Pa!
Cum să-i spun că eu din lipsa apei mă spălam cu roua de pe frunzele de varză?

Când am adus rufele la mama la mășina de spălat am început să plâng și să-i spun ce am pățit cu prietenea mea și ce să-i spun că mi-i rușine. A râs cu poftă și mi-a povestit cum fetele la țară se scoală special dimineața ca să se spele cu rouă de pe iarbă pentru că asta face ca pielea să apară ca sidefată și catifelată. Atunci am aflat că în rouă se încarcă, prin razele de Lună, lumina și energia acestui astru. Când nu va mai fi apă de rouă să am grijă să strâng apă de ploaie dar să fiu atentă că tenul va primi aspectul de piersică bine coaptă și va fi frumos dar apa de ploaie se încarcă cu lumina de la Soare.

Și una și alta sunt bune să te speli cu ele dar există o diferență. Acuma o știam. Mulți ani am folosit pentru spălat pe față și corp apă de ploaie. Rezultatul? Încă nu folosesc cosmetice. Era în anul 1960.

Dumnezeu are întotdeauna grije să pună în gramul de necaz pe care ți-l dă ca să înveți și un gram de răsplată. Ai ochi să vezi asta?

Ce facem cu şobolii?

E primăvară... Straturile de pământ din grădină trebuie pregătite pentru noile culturi de pe lângă casa omului. Trebuie să punem arpagicul, usturoiul, salata, pătrunjelul, morcovii... uf... morcovii. Când mă gândesc că nici anul trecut, nici acum doi ani și nici înainte nu am prea avut parte de morcovi, nici nu mai îmi vine să mai pun.

Şobolii ăștia (hârciogi, cârtiţe) parcă nu au destul câmp unde să-și înalţe mușuroaiele decât la mine în grădină și, mai ales, în stratul de morcovi. Strică ei și alte straturi, dar parcă pentru cel cu morcovi au o atracție deosebită. Ce să mă mai fac cu ei? Sunt diverse metode... Le-am aplicat cam pe toate, muşuroiul s-a mutat de colo-colo, dar de apărut, tot a apărut. Într-una din zile, în stația de autobuz, o vecină mi se plânge că are toată grădina răvășită de hârciogi și degeaba stă să-i păzească la răsărit și la apus de soare, când ei scot la suprafață pământul și formează muşuroiul, pentru că prinde unul și apar alții, și toată vara a avut de luptat cu ei. Oare nu mai este vreo metodă pentru ăștia? Cum să scăpăm de ei?

În stația de autobus era o bătrânică, subțire, firavă, îndoită de spate aproape la nouăzeci de grade, cu cizme de gumă în picioare și o săpăligă în mână. Aștepta și ea aceeași mășină ca și mine. Se apropie sfioasă de mine și zice:
- Doamnă, doamnă dragă... să știi că este leac pentru harciogi, numa' că-i cam rușinos. Dacă vreți, io vi-l spun, da' numa' să nu mă blestemați.
- Vai de mine, dar orice leac e binevenit...
Eram numa' ochi și urechi...
- Apăi, acuma nu mai este timp că, ui, că vine mășina, da' caută-mă diseară când viu spre casă că, ui, acolo stau acuma... și apăi vorbim. Zâua bună, doamnă!
- Bună ziua și spor la treaba!...
- Mulţamim dumitale!...
Ce zi lungă la servici, ce-o fi știind băbuța asta uitată de Bunul Dumnezeu în lume, ce leac rușinos poate fi asta și totuși leac... Ce ți-e și cu babele astea, câte mai știu și câte mai înnoadă și deznoadă...

Am uitat de ea. Am întâlnit-o după vreo săptămână. Era duminică și, ca orice bun creștin, se odihnea și ea la poarta casei. Intru în vorbă cu ea și, din una în alta, ajung la discuția care mă rodea pe mine.
- Ei, cum rămâne cu harciogii?
- Ei uite așa: dumneta... te duci frumos în grădină, și când te scapă la WC, stai acolo în grădină și îți faci treaba aia mare,... vreau să zic...
M-am aplecat spre ea și am holbat ochii...
- Apoi, cauți un băţ mai lung, dacă se poate de soc, și cu el împărți grămăduţa în câte mușuroaie ai în curte sau în grădina... Pe urmă iei o săpăligă în mâna dreaptă, că cu aia o să descoperi canalul pe care umblă şobolul, și cu mâna stângă iei o grămăduţă de "rușine" pe bățul ăla de șoc și o împingi în mușuroi. Apoi astupi locul ușor și te muți la alt mușuroi până termini. Când nu mai ai "rușine" înfigi bățul ăla într-un mușuroi, și când mai poți mai repeți treaba, că sobolii anul ăista s-or tot muta. Apoi, la anu, dac-om fi cu zâle de la Dumnezeu, om mai voroghi. Nu mă spune la lume, că oamenii nu pricep că și aistea-s leacuri, și nu vreau să mă spuie la noru-me ca să nu mă certe.
- Mulțumesc pentru leac și Doamne ajută.
Ha!... Leac?!... Am uitat.

Da, dar într-o zi, mă duc cu ceașca de cafea în mână, în grădina de lângă casă. Când mă uit, apăruseră încă șase mușuroaie. Nu! Nu mai merge. Nu mai pot. Muncesc degeaba. Cred că am să aplic uite acuma "leacul babei". Mi-am băut cafeaua, am dus ceșcuța în curte, pe masă, și am revenit în grădină. Da, dar... e foarte dificil... resentimentele... Crescută la oraș, cu baie și WC în casă, cu hârtie igienică... Cum mă descurc? În sfârșit, am trecut cumva peste asta și am făcut "rușinea". Phoa!... Am rupt un băţ lung de șoc și am făcut ce-a zis baba... Apoi, cu săpăliga în mână, am început să descopăr canalele din fiecare mușuroi și să înfund în ele părticele din "rușine". "Rușinea" s-a terminat, dar mușuroaie mai aveam... Ei, lasă că mai repet treaba asta încă o dată. Abia am apucat să înfig bățul de soc și să plec din grădina. Am ridicat ochii spre soare obosită și scârbită de treaba pe care o făcusem, da cu gândul că voi reveni să termin ce am început acuma. Poate leacul acesta să le vie de hac.

Soțul meu stătea în balconul casei și privea la mine cu ce mă îndeletniceam. Nu m-a deranjat. Când privirile ni s-au întâlnit, a început să radă cu toată pofta de mine, dar nu a mai comentat nimic niciodată, dar nici eu. Toată ziua aceea m-am tot spălat. Apoi timpul a trecut, iar de repetat nu am mai repetat experimentul. Era un leac cam scarbos... Am continuat să îndrept mușuroaiele de prin straturi și cu timpul am uitat de leac.

Următorul an nu am mai avut mușuroaie, nici celălalt an, nici următorul și nici până în prezent. Abia după mai mulți ani am realizat ce impact extraordinar a avut leacul cu "rușine" asupra spațiului în care l-am aplicat. Sunt peste trei decenii de la acea întâmplare și nici acum nu mai am mușuroaie în grădina unde am aplicat tratamentul. Bătrânica, a trecut de mult la cele veșnice. Să-i dea Dumnezeu lumină pe cale!

Astea sunt experiențele strămoșești și, ca să nu se piardă încă unul, mi-am permis să vi-l împărtășesc.
Spor la treaba!

Tinca
Și nu uitați, să zâmbiți cu sufletul.



Tarancuta

Remedii populare

Sinuzita - Se picură, în ambele nări, o dată pe zi, timp de 2-3 zile la rând, suc din rădăcină de Ciclamă sălbatică.



Sfaturile și orice alte informații despre sănătate disponibile pe TerapiiNaturiste.ro au doar scop informativ, nu sunt sfaturi medicale, nu sunt menite să înlocuiască recomandarea medicului. Utilizatorii își asumă toată responsabilitatea pentru aplicarea conținutului asupra lor.

tratament - terapie - naturist - reţete - sănătate - boala - medicina - alternativă - populară - catalog plante medicinale