Sarea în viaţa noastră

Sarea şi bioenergia

S-a constatat experimental (prin fotografierea aurelor cu dispozitive Kirlian) și deductiv (prin rezultatele practice obținute) că sarea naturală, netratată prin niciun fel de procedeu chimic sau termic, are o misterioasă influență asupra corpului bioenergetic al ființei umane. Toți cercetătorii din acest domeniu de frontieră sunt de acord că sarea naturală este un excelent agent de purificare a aurei umane. La fel ca și apa, sarea absoarbe, se pare, radiațiile bioenergetice nocive, curățând, din punct de vedere energetic, zonele în care este aplicată.

Iată câteva aplicății practice ale acestor proprietăți bioenergetice ale cristalelor de sare:

• Radiațiile electromagnetice - sunt o puternică sursă de perturbare a biocâmpului ființei umane. Se pare că foarte multe tulburări ale omului modern, de la durerile de cap la oboseală sau de la sensibilitate mărită la stres, sunt accentuate de câmpurile electromagnetice pe care le emit aparatele și dispozitivele electrice, cu care el interacționează practic permanent. Punerea unor cristale mari de sare de mină (extrasă din pământ) în preajma locului în care dormim sau în care lucrăm (de exemplu, între noi și calculator) are un efect de absorbție, de atenuare a influențelor nocive ale câmpurilor electrice.
• Oboseală - o procedura de medicină populară românească ce și-a dovedit adesea eficienţa este să punem un săculeț cu sare călduță pe ceafă atunci când suntem obosiți. Același săculeț cu sare era pus în leagănul copiilor ca să nu se deoache și să aibă somnul lin.
• Bijuteriile - mai ales cele vechi - se spune că poartă cu ele foarte multe din impregnarile negative ale celor care le-au purtat de-a lungul timpului. Din acest motiv, ele se lasă să stea în sare gemă, o perioadă de minimum 49 de zile, înainte de a fi purtate. La fel se procedează și cu cristalele sau cu pietrele semiprețioase.

Terapia cu sare

Tratament intern

Afecțiuni pentru care se recomandă sarea naturală, grunjoasă, numită și sare gemă:

• Digestie dificilă, constipație, slăbiciune corporală (subponderalitate) - se consumă hrană condimentată cu sare gemă sau sare marină (se găsesc în comerț), care au un gust mult mai intens. S-a constatat că sarea naturală are un efect mult mai puternic de stimulare a secreţiei de sucuri gastrice și că este un excelent activator al peristaltismului gastrointestinal, cu condiția să fie consumată cu moderație. De altfel, încă de acum 500 de ani, celebrul medic și alchimist al Evului Mediu, Paracelsus, observă într-un tratat că digestia și excreția sunt mult perturbate de absența sării din alimentație.
• Hipotensiune arterială, aritmie cardiacă - dimineață, pe stomacul gol, se administrează un sfert de cuțit de sare marină (aproximativ 0,25 g), care se înghite cu o cană (250-300 ml) de apă plată. Tratamentul se face vreme de minimum o jumătate de an. Studii recente arată că se obțin rezultate deosebit de bune, cu condiția ca tratamentul să fie asociat cu alimentația predominant vegetariană.
• Osteoporoză, crampe musculare - se vor săra alimentele exclusiv cu sare gemă neiodată, care este foarte bogată în oligoelemente implicate în procesele de asimilare a calciului.
• Intoxicații cu substanțe luate pe cale orală - într-un litru și jumătate de apă călduță se pune o lingură de sare și se amestecă bine. Se bea rapid, pe nerăsuflate. Imediat după ingerare, se va produce o senzație puternică de vomă. Vom evacua conținutul stomacului, aplecandu-ne în față, gâdilând cu inelarul și arătătorul mâinii drepte glota (omușorul) și presând cu mâna stângă cu putere stomacul. Reflexul vomitiv va apărea imediat.
• Tuse persistentă, tuse uscată - se țin pe limbă, cât mai mult timp, câteva granule de sare gemă (nu mai mult de un vârf de cuțit). Reacția de stopare a tusei se va declanșa prin două mecanisme: prin salivaţie, care va deveni mult mai abundentă, și prin stimularea directă a sistemului nervos central, prin intermediul papilelor gustative.

Următoarea serie a cursurilor de astrologie şi numerologie începe în 10 mai 2024

Toxicitatea sării iodate și a celei fine

Afecțiunile tiroidiene produse de deficiențele de iod sunt corectate consumând sare iodată. Dar, consumul sporit de iod sintetic adăugat în alimente crește incidența unor afecțiuni tiroidiene autoimune, favorizează supradezvoltarea și chiar apariția unor procese inflamatorii la nivelul glandei tiroide. Consumul de iod produce alergie și mărește intoleranța la substanțele care conțin acest element (de exemplu, cele folosite în radiologie). În fine, în Tasmania, țară care a "beneficiat" de iodarea obligatorie a sării și a altor alimente, s-a remarcat faptul că rata cancerului tiroidian a crescut de trei ori.

O altă varietate a acestui condiment, sarea fină, prezentă adesea pe mesele noastre, ascunde un lucru pe care puțini dintre noi îl știu: este tratată cu E 535, adică... ferocianură de sodiu, o substanță despre a cărei toxicitate nu mai este necesar să vorbim. Și încă un lucru: sarea fină nu conține aproape deloc magneziu (spre deosebire de sarea gemă), un mineral esențial pentru sănătatea sistemului cardiovascular. Unii cardiologi susțin chiar că anumite maladii ale inimii și sistemului vascular s-ar datora în mare măsură acestei "sări fine", sărăcită de acest mineral esențial.

Contraindicații la administrarea internă a sării

Aportul masiv de sare este contraindicat în cazurile de hipertensiune și tromboză gravă, precum și în fazele acute ale gastritei hiperacide și ale ulcerului gastroduodenal.

Tratament extern

Afecțiuni pentru care se recomandă:

• Calculi renali, colici renale - un săculeț de pânză plin cu sare gemă se pune pe un calorifer sau pe altă sursă de căldură și se lasă să se încălzească, până la 50-60 de grade Celsius. Se aplică apoi pe şale (zona lombară), unde se ține vreme de o jumătate de oră.
• Ulcerații pe piele - în două linguri de miere de albine se pune o jumătate de linguriță de sare și se amestecă bine, până când se omogenizează. Se aplică apoi acest preparat pe zonele afectate. Rezultatele terapeutice sunt uimitoare, acesta fiind un străvechi remediu menționat în tratatele medicale grecești.
• Arsuri de gradul I și II - pe zona afectată se presară sare grunjoasă din belșug. Această aplicare va spori pe moment senzația de usturime, dar apoi edemele vor fi mult reduse, iar vindecarea va fi considerabil mai rapidă. Nu se aplică sare pe arsurile grave, cu rană deschisă, întrucât produce o usturime insuportabilă.
• Nas înfundat (rinită cronică) - la un pahar de apă caldă se pune o linguriță de sare gemă sau marină și se amestecă bine pentru a se omogeniza. Se pune această apă sărată caldă în palmă și se trage pe nara stângă și pe nara dreaptă, alternativ, pentru desfundarea căilor nazale. Acest procedeu este bine să se facă în fiecare dimineață, pentru drenarea căilor respiratorii, înlăturarea surplusurilor de mucus, mărirea acuității olfactive.
• Dureri de gât (faringită, laringită, amigdalită) - se pun două lingurițe de sare naturală într-un pahar cu apă fierbinte, după care se amestecă bine cu o lingurinţă, până când sarea se dizolvă complet. Se face gargară cu acest preparat cât mai fierbinte, lăsând apa sărată să ajungă cât mai mult pe gât. Se reia acest tratament de 2-3 ori pe zi, până la dispariția completă a afecțiunii.
• Eczemă uscată, căderea masivă a părului - o dată pe săptămână, părul se spală cu apă fiartă de izvor, de fântână sau cu apă de ploaie, după care rădăcinile părului se frictioneaza timp de 15 minute cu sare de bucătărie iodată. S-a constatat că 6 proceduri sunt suficiente pentru combaterea definitivă a bolii. Cu toate acestea, pentru profilaxie, tratamentul trebuie repetat periodic. Dacă toți oamenii ar urma acest tratament, nu ar există nicio persoană care să sufere de calviție. Nu vă spălați părul cu apă tratată chimic de la robinet, nu vă spălați cu apă fierbinte, ci doar cu apă caldă, și feriți-vă pielea capului de arșiță și ger, pentru a nu se usca rădăcinile părului.

Băile cu apă sărată

Sunt un remediu tradițional de medicină populară, care se aplică și acum, în clinici moderne din Austria sau Germania, cu un succes extraordinar. Se prepară prin punerea la o cadă de apă caldă (aproximativ 150 de litri) a două kilograme de sare (amestecată în prealabil cu apă fierbinte, pentru a se dizolvă mai ușor). Baia durează 20-30 de minute și este important ca temperatura apei să fie menținută mereu peste 37 de grade Celsius, pentru ca acțiunea terapeutică să fie maximă. Cercetătorii au observat că aceste băi, care se fac de regulă o dată la 3-4 zile, au efectele cele mai puternice în preajma Lunii pline (de preferat cu 2-3 zile înainte), când este de altfel recomandat să fie începute.

Iată indicațiile acestor băi:

• Dermatozele infecțioase - se fac băi parțiale, înmuind doar segmentul afectat, vreme de 15 minute, în apă sărată caldă, preparată prin punerea a 7 linguri de sare la litru. Imediat după baie, pielea nu se șterge, ci se tamponează puțin și se lasă să se usuce. Este excelent acest remediu în tratarea infecțiilor bacteriene și micotice (produse de ciuperci parazite).
• Reumatismul - se fac de două ori pe săptămână băi complete cu apă sărată fierbinte. Cele mai eficiente sunt băile preparate cu sare marină, dar efecte foarte bune s-au obținut și cu sarea de mină, cu cristale mari (nemăcinată).
• Cistite, infecții urinare - se fac băi complete sau băi de șezut cu apă ceva mai sărată: 5 linguri de sare la litru. Baia va fi făcută în fiecare seară, până la vindecarea afecțiunii, iar apa trebuie să fie cât mai fierbinte, însă suportabilă (peste 38 de grade). Imediat după baie vă veți șterge și vă veți relaxa la căldură, evitând ferm expunerea la frig sau curent.
• Anexită, metro-anexită - se aplică procedura de la infecțiile urinare. Suplimentar, se va adaugă în apa sărată de baie puțină tinctură de iod. Este un tratament eficient ca adjuvant și în anumite infecții genitale.
• Răceală și gripă - se fac băi ale picioarelor (tălpi și glezne) cu apă fierbinte cu foarte multă sare (10 linguri la litru). Băile vor dura 10 minute, după care ne vom încălța cu șosete groase și ne vom așeza la căldură, așa încât să transpiram.