Hrana noastra cea de toate zilele

Cel mai important factor in mentinerea sanatatii este alimentatia, ea fiind furnizorul de materie si energie pentru buna dezvoltare si functionare a corpului uman. Statisticile medicale prezinta din cand in cand cate un grup mai mare de boli ca fiind maladiile secolului douazeci, iar printre cauzele sau factorii favorizanti este enumerata si nutritia deficitara sau in functie de caz, abuziva. De ce oare alimentul, care este baza existentei noastre, sa fie cauza unor maladii?

Epoca moderna a adus dupa sine o mare afacere pentru producatorii si comerciantii de produse alimentare si un plus de confort pentru consumatori. Daca acum cateva zeci de ani majoritatea alimentelor proveneau din productia proprie a individului, iar alimentele erau integral pregatite in casa, astazi raportul s-a modificat: cea mai mare parte a alimentelor provine din reteaua de magazine alimentare, iar o buna parte din alimentatie are la baza produse semipreparate. Producatorii industriali de alimente, pentru a rezista concurentei existente pe piata trebuie sa prezinte pe piata produse "calitativ" superioare, adica sa aiba un aspect agreat de client, miros si gust placut si termen de valabilitate cat mai mare.

Dar pentru a satisface aceste deziderate, alimentele sunt prelucrate prin inglobarea de asa-zisi aditivi alimentari (coloranti, emulgatori, stabilizatori, antioxidanti, conservanti, aromatizanti, etc. ) care se regasesc in compozitia inscriptionata pe ambalaj (daca ea exista) sub forma unor coduri: E 954 (pentru zaharina), E 330 (acid citric), E250 si E 251 (nitriti, respectiv nitrati din mezeluri), etc. Acesti aditivi sunt utilizati doar cu avizul Ministerului Sanatatii si la prima vedere par inofensivi, dar in timp se constata ca lucrurile stau cu totul altfel. Spre exemplu zaharina a fost folosita (si la noi inca mai este) ca indulcitor pentru diverse preparate hipocalorice. Vreme de multi ani s-a crezut ca este o substanta totalmente inofensiva pentru organism, dar cercetari recente au aratat ca ea prezinta potential cancerigen, ceea ce a facut ca in multe tari occidentale sa fie recomandata retragerea ei din consum.

Ce sunt de fapt acesti aditivi alimentari? Cea mai mare parte a lor sunt substante chimice de sinteza care nu se gasesc in mod natural nici in regnul vegetal nici in cel animal, deci nu ar trebui sa faca parte din alimentatia noastra. Organismul uman, vazut prin prisma biochimica, nu detine cai metabolice proprii acestor substante, iar pe de alta parte, aceste substante care sunt obtinute in urma unor reactii chimice "in eprubeta", sunt lipsite de energiile vitale pe care in mod natural substantele produse de natura le contin. Din acest punct de vedere, putem spune ca aditivii alimentari sunt substante "moarte", ba mai mult, ei sunt, prin imprumutarea de cai metabolice necesare biotransformarii lor in vederea eliminarii din organism, consumatori de energie vitala din rezerva proprie a organismului.

Care sunt oare proprietatile acestor aditivi? Spre exemplu, colorantii alimentari sunt substante de sinteza a caror molecule au proprietatea de a se fixa ori pe grasimi ori pe fibrele celulozice din alimente. Cele mai nocive sunt cele care se fixeaza pe grasimi, pentru ca acestea odata ajunse in organism se vor depune in tesutul adipos, colorandu-l, iar mai tarziu pot genera diverse probleme de sanatate. Conservantii sunt substante chimice care impiedica dezvoltarea microorganismelor prin blocarea unor enzime vitale a acestora sau prin distrugerea membranei lor celulare. Nu avem nici o garantie ca aceste fenomene, chiar daca nu sunt sesizabile prin mijloacele actuale de investigare, nu au loc si in organismul nostru, undeva la scara moleculara, dar cu efecte grave in timp.

In ultima perioada, pietele noastre au fost invadate de tot felul de fructe a caror perioada de coacere este in cu totul alt sezon al anului. In mod normal fructele, in special cele de toamna, se pot pastra o perioada de timp, dar semnele imbatranirii si degradarii lor vor deveni evidente. Cum de totusi cele din comert arata de parca tocmai ar fi fost luate din pom? Nimic mai simplu: dupa recoltare, ele sunt tratate cu niste substante care impiedica degradarea lor fizica. Dar ceasul biologic al fructului lucreaza in continuare, energiile degradandu-se si fructul devenind o masa vegetala moarta, pe care imi vine sa o asemuiesc cu o bucata de plastic gustos. Daca aceste substante ar ramane doar pe coaja fructului, nu ar fi nici o problema, dar ele se absorb in interior, de aici ramanand doar un pas pana la patrunderea lor in organismul nostru. Stim despre aceste substante ca in doze rezonabile nu au efect toxic vizibil si imediat asupra organismului uman, dar nu stim ce efecte pot avea in timp la scara moleculara si ce boli ascunse ar mai putea favoriza.

O gaselnita alimentara deosebit de interesanta este margarina, despre care se afirma intr-un mod cu totul hazardat ca este un produs natural. Este adevarat ca la baza procesului de fabricatie stau uleiuri vegetale dar nu stiu cat de natural mai este un produs care este supus unei hidrogenari la cald, in prezenta nichelului pe post de catalizator. Rezultatul acestui proces este acea masa alba, a carei structura chimica difera exact prin caracteristica de baza care face uleiul vegetal mai sanatos decat grasimea animala si anume gradul de nesaturare (exprima prezenta unor duble legaturi in molecula grasimilor din uleiul vegetal si care lipsesc la grasimile animale). Deci diferenta dintre margarina si grasimea animala este doar de origine, organismul uman depunand acelasi efort energetic pentru metabolizarea amandurora.

Cand si cum vom afla cat de nocivi pentru sanatatea noastra sunt ceilalti aditivi alimentari, nu stiu cum sa va spun, dar haideti sa consumam mai putina carne mai rosie si mai frageda decat este ea in realitate, mai putine fructe prea aratoase atunci cand nu e timpul lor, mai putine conserve si alte semipreparate, mai putine alte gaselnite alimentare si sigur vom fi mai sanatosi.

farm. Robert Gergely