|
Ce facem cu sobolii?E primavara.... Straturile de pamant din gradina trebuie pregatite pentru noile culturi de pe langa casa omului. Trebuie sa punem arpagicul, usturoiul, salata, patrunjelul, morcovii..... uf ... morcovii. Cand ma gandesc ca nici anul trecut, nici acum doi ani si nici inainte nu am prea avut parte de morcovi, nici nu mai imi vine sa mai pun. Sobolii astia (harciogi, cartite) parca nu au destul camp unde sa-si inalte musuroaiele decat la mine in gradina si, mai ales, in stratul de morcovi. Strica ei si alte straturi, dar parca pentru cel cu morcovi au o atractie deosebita. Ce sa ma mai fac cu ei? Sunt diverse metode... Le-am aplicat cam pe toate, musuroiul s-a mutat de colo-colo, dar de aparut, tot a aparut. Intr-una din zile, in statia de autobuz, o vecina mi se plange ca are toata gradina ravasita de harciogi si degeaba sta sa-i pazeasca la rasarit si la apus de soare, cand ei scot la suprafata pamantul si formeaza musuroiul, pentru ca prinde unul si apar altii, si toata vara a avut de luptat cu ei. Oare nu mai este vreo metoda pentru astia? Cum sa scapam de ei!? In statia de autobus era o batranica, subtire,
firava, indoita de spate aproape la nouazeci de grade, cu cizme de guma in
picioare si o sapalica in mana. Astepta si ea aceeasi masina ca si mine. Se
apropie sfioasa de mine si zice: Am uitat de ea. Am intalnit-o dupa vreo
saptamana. Era duminica si, ca orice bun crestin, se odihnea si ea la poarta
casei. Intru in vorba cu ea si, din una in alta, ajung la discutia care ma rodea
pe mine. Da, dar intr-o zi, ma duc cu ceasca de cafea in mana, in gradina de langa casa. Cand ma uit, aparusera inca sase musuroaie. Nu! Nu mai merge. Nu mai pot. Muncesc degeaba. Cred ca am sa aplic uite acuma "Leacul babei". Mi-am baut cafeaua, am dus cescuta in curte, pe masa, si am revenit in gradina. Da, dar... e foarte dificil... resentimentele... Crescuta la oras, cu baie si WC in casa, cu hartie igienica.... Cum ma descurc?... In sfarsit, am trecut cumva peste asta si am facut "rusinea". Phoa!... Am rupt un bat lung de soc si am facut ce-a zis baba... Apoi, cu sapalica in mana, am inceput sa descopar canalele din fiecare musuroi si sa infund in ele particele din "rusine". "Rusinea" s-a terminat, dar musuroaie mai aveam... Ei, lasa ca mai repet treaba asta inca o data. Abia am apucat sa infig batul de soc si sa plec din gradina. Am ridicat ochii spre soare obosita si scarbita de treaba pe care o facusem, da cu gandul ca voi reveni sa termin ce am inceput acuma. Poate leacul acesta sa le vie de hac. Sotul meu statea in balconul casei si privea la mine cu ce ma indeletniceam. Nu m-a deranjat. Cand privirile ni s-au intalnit, a inceput sa rada cu toata pofta de mine, dar nu a mai comentat nimic niciodata, dar nici eu. Toata ziua aceea m-am tot spalat. Apoi timpul a trecut, iar de repetat nu am mai repetat experimentul. Era un leac cam scarbos... Am continuat sa indrept musuroaiele de prin straturi si cu timpul am uitat de leac. Urmatorul an nu am mai avut musuroaie, nici celalalt an, nici urmatorul si nici pana in prezent. Abia dupa mai multi ani am realizat ce impact extraordinar a avut leacul cu "rusine" asupra spatiului in care l-am aplicat. Sunt peste trei decenii de la acea intamplare si nici acum nu mai am musuroaie in gradina, unde am aplicat tratamentul. Batranica, a trecut de mult la cele vesnice. Sa-i dea Dumnezeu lumina pe cale! Astea sunt experientele stramosesti si, ca sa
nu se piarda inca unul, mi-am permis sa vi-l impartasesc. Tinca P.S. - E minunat sa te duci dimineata in gradina, sa scoti din pamant un morcov, sa-l cureti cu un cutitas si, acolo, in gradina, sa-l mesteci. Sare mustul din el in timp ce musti. Ce placere... cura de sanatate. Tot eu. |
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
||||||
|
||||||