Afin

Răspândit pe suprafeţe întinse în zona montană a ţării noastre, afinul este un arbust cunoscut încă din Antichitate pentru excepţionalele sale proprietăţi terapeutice.

Prezentare generală

• Denumirea uzuală: afin (lat. Vaccinium Myrtillus L). Denumiri alternative: afene, afin de munte, asine, coacăz, pomuşoare.
• Scurtă descriere: Arbust înalt de 10-50 de cm, foarte ramificat, cu tulpină verde, având muchii evidente, frunze ovale, cu vârf ascuțit și marginea mărunt dințată, flori solitare, cu corola roz, globuloasă.

Principii active

Frunzele conțin tanin, arbutină, hidrochinonă, mirtilină (supranumită “insulină vegetală”), neomirtilină, pectine şi pectoze, mirtilină (substanţă colorantă), antocianozide (vitamina P), zaharuri, provitamina A (20 mg%), vitamina C (15 mg%), potasiu (50 mg%), calciu (10 mg%), fosfor, sulf, magneziu, mangan, fier, acizi organici (citric, malic, oxalic, succinic, lactic). Puterea energetică a fructelor crude este de 60 kcal (din acestea se resorb 90%).

Factorul curativ: frunzele şi fructele.

Acţiune terapeutică

Efect antiinflamator, antidiareic, antidiabetic, astringent.

Intern

• contribuie la reducerea inflamaţiilor tubului digestiv şi ale aparatului respirator;
• ca urmare a proprietăţilor anticatarale, fortifică sistemul vascular şi contribuie la reducerea inflamaţiilor pereţilor vasculari; se utilizează cu succes în hemoragiile datorate fragilităţii pereţilor vasculari şi în tulburări circulatorii; excelent adjuvant în tratarea varicelor; reduce arterioscleroza;
• fructele proaspete sau uscate au rol important în tratarea enterocolitelor, dizenteriei şi diareei; consumul de afine poate opri într-o singură zi dezvoltarea colibacililor (cauza diareii de fermentaţie);
• acţiune antihelmintică (combate viermii intestinali), în special în oxiuriază;
• susţine vederea şi contribuie la prevenirea cataractei; foarte bun adjuvant în miopia nocturnă; protejează ţesutul ocular împotriva efectelor adverse ale diabetului;
• antidiabetic, cu rol hipoglicemiant;
• în afecţiunile ficatului, rol de regenerare a celulei hepatice;
• sub formă de ceai, ameliorează infecţiile urinare, acţionând asupra bacteriilor de pe mucoasa vezicii urinare;
• contribuie la tonificarea epidermei;
• contribuie la reducerea stresului şi a anxietăţii.

Următoarea serie a cursurilor de astrologie şi numerologie începe în 10 mai 2024

Extern

• sub formă de gargară, în tratarea faringitelor, stomatitelor, aftelor şi candidozelor bucale;
• ameliorează inflamaţiile hemoroidale; se foloseşte sub formă de spălături locale sau comprese cu decoct sau macerat la rece;
• în tratarea rănilor sângerânde, acţiune antieczematoasă.

Mod de întrebuinţare

• Cură zilnică de afine proaspete (300-500 g) sau uscate (100 g).
• Decoct sau macerat la rece (timp de 8 ore) din o linguriţă de afine uscate la o cană de apă. Se consumă două căni pe zi.
• Suc proaspăt sau sirop (se poate prepara cu miere). Sucul se obține prin zdrobirea boabelor şi se consumă foarte proaspăt. Se iau 3-4 linguri de suc, amestecat cu puțină apă, înainte de mese.
• Frunzele se utilizează sub formă de ceai: infuzie preparată dintr-o lingură de frunze uscate la o cană de apă clocotită; două căni pe zi.
• Pentru adulţi, cidrul sau afinata, în cantităţi moderate.

Precauții, contraindicații:

Nu există.

Informaţii suplimentare

• În topul celor mai bune fructe şi legume antioxdante, afinele ocupă locul întâi.
• Singurul aliment care are natural culoarea albastră.
• Afinele sunt singurele fructe din comerţ care îşi au originile în America de Nord. Indigenii americani le numeau “fructele-stea” datorită formei de stea în cinci colţuri de la capătul fructului.
• Un singur arbust poate da până la 6000 de afine pe an.
• Luciul argintiu de pe suprafaţa fructului are rol protector. Din acest motiv, este recomandat ca afinele să fie spălate doar imediat înainte să fie consumate.

Cristiana Tănase
© Editura Fidelia