Alun

Alunul face parte din grupa fructelor uscate, de la care se consumă sâmburele, cu valoare nutritivă foarte mare.

Prezentare generală

• Denumirea uzuală: alun (lat. Corylus Avellana L, familia Betulaceae).
• Scurtă descriere: Arbust sub formă de tufe, cu tulipini drepte, puţin ramificate, ce pot atinge o înăţime de 5-6 metri. Mai rar, se poate întâlni şi ca arbore, caz în care poate atinge şi 10 metri înălţime. Mugurii sunt acoperiţi cu peri fini, iar frunzele sunt zimţate pe margini şi ascuţite la vârf. Lemnul este de culoare alb-roşiatică. La alun se deosebesc florile feminine de cele masculine. Florile masculine se numesc mâţişori, au formă alungită şi se formează încă de toamna; cele feminine se formează spre sfârşit de februarie, sunt mult mai mici şi au în vârf culoare mov. În ţara noastră alunul se întâlneşte în special în vestul Olteniei şi în sudul Banatului. Creşte mai ales la marginea pâlcurilor de pădure, acolo unde este lumină din belşug şi pământ afânat. Mai există o specie, Alunul Turcesc (Corylus Colurna), întâlnit pe coaste însorite calcaroase, bogate în humus.

Principii active

Fructele sunt o adevărată mină de energie, având o valoare calorică şi nutritivă foarte apropiată de cea a cărnii, dar fiind mai digerabile şi având o toxicitate mult mai mică. Alunele au conţinut redus de apă (cca 3.5%), dar sunt foarte bogate în ulei (62%). Conţin protide, hidraţi de carbon, săruri de potasiu, calciu, fosfor, fier, dar şi vitamine (A, B1, B2, niacină, C, E).

Factorul curativ: frunzele şi fructele.

Acţiune terapeutică

Ca medicament, alunele au valoare terapeutică atunci când sunt consumate crude, neprăjite, fiind indicate pentru anemie, anemie posthemoragică, creştere, diabet, fragilitate capilară, pietre la rinichi, sarcină, boli pulmonare.

Intern

• având o valoare energetică foarte mare, alunele sunt recomandate ca energizant diabeticilor şi persoanelor cu afecţiuni pulmonare (tuberculoză); 100 g de alune au o valoare energetică de 690 kcal, din care se resorb 89%;
• aliment energetic natural pentru persoanele care depun efort fizic concentrat (alpinişti, sportivi);
• deşi nu există multe cercetări ştiinţifice în acest sens, unii autori susţin că alunele dizolvă calculii renali;
• uleiul de alune favorizeaza eliminarea teniei;
• consumat zilnic, uleiul de alune protejează gâtul împotriva infecţiilor, fiind folosit cu mult succes şi contra hipertensiunii arteriale;
• frunzele au proprietăţi vasoconstrictive şi tonifiante venoase; se aplică în tratamentul varicelor şi edemelor de la picioare, sub formă de extract fluid (60-80 picături).

Următoarea serie a cursurilor de astrologie şi numerologie începe în 10 mai 2024

Extern

• în tratamentul plăgilor ulceroase varicoase, sub formă de infuzie;
• efect antiinflamator, sub formă de comprese (infuzie);
• uleiul se foloseşte şi în cosmetică.

Mod de întrebuinţare

• Fructele se consumă ca atare sau măcinate în amestec cu miere.
• Pentru persoanele care depun efort fizic intens, se prepară din părţi egale un amestec de alune, nuci, granulate de soia fierte, stafide şi miere.
• Sarcină – câte 20 de alune dimineaţa şi seara constituie un întăritor remarcabil pentru femeile însărcinate. Este recomandată o porţie de 150-200 g de alune pe zi.
• Din fructe se poate prepara şi făină. În special copiilor le este indicată această formă de administrare.
• Câte o linguriţă de ulei luată seara şi dimineaţa, timp de 15 zile, produce eliminarea teniei.
• Uleiul se obţine prin presare la rece şi nu se conservă pentru foarte mult timp.
• Frunzele şi mâţişorii se pot prepara sub formă de infuzie (o lingură la o cană cu apă). Se beau 2-3 căni pe zi.
• Sub formă de extract fluid (frunzele), 60-80 picături pe zi.
• Decoct preparat dintr-o lingură de scoarţă mărunţită la o cană de apă (1-2 căni pe zi).
• Extern, pentru comprese antiinflamatorii, infuzie din 4 linguri de frunze uscate mărunţite la 1 litru de apă.

Precauții, contraindicații

Nu există.

Informaţii suplimentare

• Un alun poate produce fructe până la 80 de ani.
• În Italia, o ţară cunoscută încă din Antichitate pentru producţia de alune, ziua de 14 decembrie este declarată Ziua Alunului.
• Romanii foloseau în timpul ceremoniilor de căsătorie torţe făcute din ramuri de alun, conform credinţei că alunul protejează familiile şi asigură căsătorii lungi, fericite şi prospere.
• Alunele mai sunt cunoscute şi sub denumirea de nuci Filbert. Cel mai probabil această denumire vine de la sărbătoarea franceză a Sfântului Philbert, din 20 august. Oamenii au început să atribuie numele sfântului nucilor din sezonul în care pica sărbătoarea lui.

Cristiana Tănase
© Editura Fidelia