Angelica

Cultivată ca plantă medicinală în ţările scandinave încă din secolul XVII, angelica este o plantă ocrotită din flora spontană. În trecut, a fost folosită ca sedativ, în timp ce în prezent este recunoscută pentru proprietăţile antispastice şi de stimulare a secreţiilor gastrice.

Prezentare generală

• Denumirea uzuală: angelică (lat. Angelica archangelica L). Denumiri alternative: anghelică, angelină, antonică, buciniș, cucută mare.
• Scurtă descriere: Plantă erbacee, bianuală sau perenă, cu rizom gros şi rădăcini. Tulpina apare din al doilea an de vegetaţie, robustă, de culoare galben-verzuie; poate atinge şi doi metri înălţime. Frunzele sunt mari şi lungi, putând ajunge şi la 60-90 cm, florile alb-verzui, grupate în umbrele globuloase. Fructele sunt diachene elipsoidale. Este răspândită în zona montană, în apropierea apelor curgătoare, pe soluri nisipoase, umede, dar fără apă în exces. Fiind declarată monument al naturii, angelica nu se recoltează din flora spontană, ci numai din culturi.

Principii active

De la această plantă se utilizează doar rădăcinile în vârstă de cel puţin 2 ani. Fructele şi frunzele sunt foarte toxice (conţin furanocumarine). Rădăcinile se recoltează toamna. Părţile subterane ale angelicăi conţin 0.35-1.9% ulei volatil, acizi organici şi graşi, substanţe tanante (utilizate la tăbăcirea pieilor), oze (zaharuri simple). Rădăcina uscată şi tăiată sub formă de rondele trebuie consumată în maxim 18 luni, iar pulberea obţinută din rădăcină în 24 de ore.

Factorul curativ: rădăcina.

Acţiune terapeutică

Efect antispastic, colagog; stimulează secreţiile gastrice; acţiune carminativă (previne formarea gazelor intestinale şi ajută la eliberarea acestora); diaforetic (provoacă transpiraţia); diuretic; uleiul de angelică are efect asupra a 14 tipuri de fungi.

Intern

• excitant cerebral, în doze moderate; în cantităţi mari, are efect depresiv;
• rizomii şi rădăcinile stimulează glandele cu secreţie internă, au acţiune tonic-amară şi se recomandă în lipsa poftei de mâncare;
• calmează colicile intestinale, meteorismul, enteritele;
• stimulează secreţia de bilă;
• recomandată în astm bronşic şi anemie sub formă de tinctură;
• extractele din rădăcini au acţiune bacteriostatică.

Următoarea serie a cursurilor de astrologie şi numerologie începe în 10 mai 2024

Extern

• masaj cu câteva picături de tinctură în reumatism.

Mod de întrebuinţare

• Sub formă de decoct, se folosesc rădăcinile şi rizomii. O lingură de rădăcini uscate la o cană cu apă se pune la fiert 25 de minute, apoi se lasă acoperit 15 minute. Se bea o singură cană pe parcursul zilei.
• Pulberea proaspăt măcinată, în doze de 1-2g de trei ori pe zi.
• Tinctura se prepară din rizomi şi rădăcini: 10% alcool de 700. Se lasă la macerat 14 zile, iar la final se filtrează. Se iau 10-15 picături de trei ori pe zi.
• Băi cu angelică pentru reumatism: o mână de rădăcină uscată, fiartă într-un litru de apă timp de 15 minute. Se toarnă lichidul în apa de baie.

Precauții, contraindicații

• A nu se folosi părţile aeriene ale plantei!
• Nu se recomandă pe timpul sarcinii, în ulcerul gastric şi duodenal, în afecţiuni hepatice şi renale grave.
• Nu se recomandă celor cu tendinţe nevrotice.
• În timpul utilizării preparatelor din rădăcină de angelică se va evita expunerea pielii la soare deoarece furanocumarinele din compoziţia sa produc sensibilizarea pielii la lumina solară şi la razele ultraviolete.

Informaţii suplimentare

• În tradiția românească, angelica este o plantă cu însușiri magice. Așa cum arată și numele, se zice că are puterea de a atrage protecția îngerilor.
• Răspândită și în alte țări ale Europei, angelica era considerată în Evul Mediu un adevărat panaceu. În secolul al VII-lea, de exemplu, este consemnată salvarea de la moarte a unui întreg oraș, în timpul unei epidemii de ciumă, cu ajutorul angeliciă. De altfel, planta intră în componentă diverselor elixiruri benedictine (ordinul călugăresc al benedictinilor cunoștea enorm de multe secrete de vindecare cu plante), precum și în misteriosul "teriac venețian", un remediu alchimic, care intră și astăzi în compoziţia bitterului suedez original.

Cristiana Tănase
© Editura Fidelia