Ardeiul este originar din America de Sud şi Centrală, adus în secolul al XVI-lea în Europa. Dintre varietăţi, cel mai important din punct de vedere medicinal este ardeiul iute.
Prezentare generală
Denumirea uzuală: ardei iute (lat. Capiscum annuum L). Denumiri alternative: ardei Cayenne, paprika.
Scurtă descriere: Deşi denumirea “annuum” indică o plantă anuală, ardeiul iute este o plantă peren şi poate supraviețui mai multe anotimpuri dacă iernile nu sunt geroase. Tulpina este ramificată şi poate ajunge la o înălţime de 60 cm. Frunzele de culoare verde închis, cu marginea întreagă. Florile sunt albe, uneori purpurii, solitare sau câte două. Fructele pot fi verzi, galbene sau roșii. Ardeiul iute are nevoie de un mediu cald și uscat pentru a se dezvolta corespunzător.
Principii active
Conţinut remarcabil de vitamina C (cca 150 mg%); vitaminele B1 şi B2 (câte 0.05 mg%), vitamina A. Conţine de asemenea până la 1.5% capsicină, o substanţă iritantă, care imprimă gustul arzător. S-au identificat şi mici cantităţi de ulei volatil, sodiu, potasiu, calciu şi fosfor şi microelementele Mn, Cu, Co.
în cataplasme cu uleiul de ricin, stimulează împingerea uleiurilor şi a plantelor medicinale în ţesuturi;
datorită proprietăţilor iritante este revulsiv şi rubefiant; astfel, dirijează sângele stagnant din zonele inflamate ale corpului, fiind recomandat în dureri lombare, algii reumatice, crampe musculare şi entorse;
stimulează corzile vocale obosite;
utilizat în angine (inflamaţiile faringelui şi amigdalelor care blochează respiraţia şi înghiţirea);
în cosmetică, se utilizează ca energic tonic capilar, sub formă de tinctură (stimulează circulaţia sangvină în zona de aplicare şi întăreşte rădăcina firului de păr).
Mod de întrebuinţare
Se poate consuma ca atare.
Pentru tratarea oboselii corzilor vocale, gargară cu decoct din 1-2 ardei iuţi la 100 ml apă.
În tratarea anginei, se aplică pe gât ardei iute mărunţit şi încălzit.
Tinctura se prepară din 20 g de ardei maceraţi 7-8 zile în 100 ml alcool. În cura de dezalcoolizare, se pun 1-30 picături într-un ceai amar (ex. ceai de anghinare, unguraş, ţintaură).
Extern, se fac fricţiuni stimulente energice la rădăcina părului cu tinctură de ardei iute.
Precauții, contraindicații
Contraindicat în gastrite, ulcere, hemoroizi şi stări digestive. Agravează aceste afecţiuni şi este iritant pentru mucoasa tractului gastrointestinal.
Consumul pe termen lung favorizează formarea de mucus.
Informaţii suplimentare
Medicul biochimist Albert Szent-Györgyi a primit premiul Nobel în 1937 pentru izolarea pentru prima dată a vitaminei C din ardeiul iute.
Medicul lui Crostofor Columb, Chanca, a pomenit ardeiul iute în descrierea celei de a doua expediţii din 1494. Menţionează că ardeiul iute era folosit sub denumirea Agi de către populaţia indigenă din Hispaniola.
Leac pentru inflamații ale mucoasei aparatului respirator - Peste o lingură de flori uscate și mărunțite de Soc se toarnă 200 ml apă clocotită, se lasă să se infuzeze timp de 30 de minute și se strecoară. Infuzia se bea caldă, câte 50 ml de 3-4 ori pe zi, înainte de masă.
Sfaturile și orice alte informații despre sănătate disponibile pe TerapiiNaturiste.ro au doar scop informativ, nu sunt sfaturi medicale, nu sunt menite să înlocuiască recomandarea medicului. Utilizatorii își asumă toată responsabilitatea pentru aplicarea conținutului asupra lor.
