Terapii Naturiste

Plante medicinale Vă invităm să consultaţi şi alte plante medicinale din catalog.

Arnica

Răspândită în zona montană şi subalpină prin fâneţe şi păşuni, arnica este cunoscută pentru proprietăţile sale calmante încă din secolul al VI-lea.

Prezentare generală

  • Denumirea uzuală: arnică (lat. Arnica montana L.; Hegyi arnika). Denumiri alternative: podbal de munte, carul-pădurilor, iarba soarelui, roit, cujdă, carul-zânelor.
  • Scurtă descriere: Specie înaltă perenă de 20-60 cm, cu frunze tulpinate puţine, dispuse opus. Se remarcă o inflorescenţă terminală galbenă şi două inflerescenţe laterale sub cea terminală. Pentru uz medicinal, se foloseşte doar inflorescenţa terminală. Pe margini, florile sunt înconjurate de peri albi şi lucioşi. Există în jur de opt varietăţi de arnică.
Arnica 1

Principii active

Inflorescenţele conţin carotenoizi, alcooli triterpenici, flavonoide, ulei volatil, colină, substanțe colorante de natură carotinoidică.

Factorul curativ: florile.

Acţiune terapeutică

Efect antiinflamator, analgezic, antiseptic, imunostimulator.

Intern

  • moderează activitatea centrilor nervoşi superiori, având efecte sedative şi antialgice;
  • în arterită, sub formă de tinctură;
  • în cardiopatie ischemică.

Extern

  • în tratarea rănilor are efecte calmante, cicatrizante, antiinflamatoare;
  • utilizată ca antiinflamator în entorse şi luxaţii;
  • tratează contuziile superficiale, crampele musculare şi arterita;
  • în conjunctivite şi pentru ridurile din jurul ochilor, sub formă de cataplasme;
  • vindecă înţepăturile de insecte.
Arnica 2

Mod de întrebuinţare

  • Este indicat ca tratamentul intern cu arnică să se facă precaut, în baza recomandărilor medicale.
  • Extern, se utilizează sub formă de cataplasme cu tinctură diluată cu apă sau ulei, iar intern în doze mici sub formă de infuzie sau tinctură.
  • Tinctura se prepară prin macerare timp de 8 zile din 10 g flori uscate la 100 ml alcool de 60-70 grade. Aceasta se aplică fie direct pe răni, fie sub formă de comprese (diluţie 1:1 în apă fiartă şi răcită).
  • Uleiul: în 500 ml ulei de floarea soarelui se pun 100 g ulei de arnică. Amestecul se fierbe la baie de abur timp de o oră, apoi se lasă la răcit şi se filtrează. Se păstrează în loc răcoros. În această formă, se foloseşte pentru masarea uşoară a zonelor afectate de arterită.
  • Intern, ca sedativ şi în spasmele arteriale şi arteroscleroză, de două ori pe zi câte 20-25 picături de tinctură.
  • Din flori se prepară un ceai ce se foloseşte sub formă de gargară în laringită.

Precauții, contraindicații

Dacă se respectă dozele specificate, nu există reacţii adverse şi contraindicaţii. În tratamentele lungi pot apărea dermatite. Arnica poate provoca reacţii alergice la contactul cu pielea sensibilă. În doze mai mari, devine toxică, iar în doze foarte mari are efecte paralizante. Nu trebuie utilizată extern direct pe plăgi deshise cu suprafaţă mai mare de 3-4 cm2 (în această situaţie se poate folosi tinctură diluată sub formă de comprese).

Informaţii suplimentare

  • Preparatele pe bază de arnică sunt foarte eficiente în tratamentul extern al înţepăturilor de ţânţari.
  • Poate preveni şi combate acneea.
  • Uleiul de arnică se foloseşte ca ingredient în preparate de tonifiere a firului de păr. Se utilizează şi ca tratament anti-mătreaţă.

Cristiana Tănase
© Editura Fidelia

Plante medicinale Vă invităm să consultaţi şi alte plante medicinale din catalog.


Tarancuta

Remedii populare

Boli de rinichi - Vanga recomandă ca o dată pe săptămână bolnavul să se hrănească, exclusiv, cu Grâu fiert și să bea apa în care a fiert grâul.



Sfaturile și orice alte informații despre sănătate disponibile pe TerapiiNaturiste.ro au doar scop informativ, nu sunt sfaturi medicale, nu sunt menite să înlocuiască recomandarea medicului. Utilizatorii își asumă toată responsabilitatea pentru aplicarea conținutului asupra lor.

tratament - terapie - naturist - reţete - sănătate - boala - medicina - alternativă - populară - catalog plante medicinale