Bozul

Bozul este fratele sălbatic al socului, având frunzele, florile și fructele foarte asemănătoare cu ale acestuia, dar fiind considerabil mai scund și având o rezistență mult mai mare la condițiile vitrege de mediu. Puține plante sunt atât de nepretențioase ca bozul, care se așează oriunde este lumina destulă și pământ cu multe resturi organice. Îl găsim de la munte până la câmpie, pe marginile de drum, în locurile virane, pe malul apelor curgătoare, la margini de pădure.

Prezentare generală

• Denumirea uzuală: boz (lat. Sambucus ebulus L). Denumire alternativă: soc negru.
• Scurtă descriere: Plantă robustă, cu tulpină erbacee, frunze penat-sectate şi flori albe, grupate sub formă de umbrelă. Perioada de înflorire: iunie-august. Fructele sunt negre. Bozul se distinge printr-un miros al frunzelor, tulpinilor și rădăcinilor care poate fi neplăcut.

Principii active

La nivelul rădăcinii se întâlnesc hemaglutinine, principii amare, saponozide. Florile conţin glucide, fitosteroli, flavone, acizi graşi, triterpene. Fructele sunt bogate în antocianozide, acid tartric şi acid malic.

Factorul curativ: în special rădăcina, dar şi fructele şi florile.

Acţiune terapeutică

Proprietăţi laxative, purgative, detoxifiante, diuretice, antiseptice, antireumatice, antialergice, antiinflamatoare, antitusive.

Intern

• în tratamentul constipaţiei, sub formă de tinctură;
• ameliorează gastrita şi problemele de digestie;
• în tratamentul cistitei, sub formă de macerat din rădăcină;
• scade pofta de mâncare şi astfel remediază problemele de greutate;
• detoxifiază ficatul, fiind recomandat în afecţiunile hepatice.

Următoarea serie a cursurilor de astrologie şi numerologie începe în 9 decembrie 2024.

Extern

• sub formă de băi locale sau cataplasme cu infuzie de frunze, ameliorează durerile de articulaţii şi de spate.

Mod de întrebuinţare

• Rădăcina bozului este adâncă și foarte puternică, necesitând un efort considerabil la dezgropare, care de obicei se face la sfârșitul lui octombrie, când planta și-a sfârșit perioada de vegetație. După dezgropare, rădăcina se spală în apă, se taie mărunt și, în cazul în care nu se foloseşte crudă, se întinde la uscat în strat foarte subțire, în locuri bine aerisite.
• Cea mai eficientă formă de administrare a bozului este tinctura, care se prepară astfel: într-un litru de ţuică se lasă la macerat timp de 10 zile 100-200g de rădăcină proaspăt mărunţită. Ulterior, se filtrează şi se păstrează într-o sticlă închisă la culoare.
• În constipaţie, se administrează câte 10 picături de tinctură seara, înainte de culcare. Cura durează două săptămâni, apoi trebuie făcută o pauză de 7 zile.
• În gastrită şi probleme de digestie, se macină puţină rădăcină de boz şi se ia un vârf de cuţit din această pulbere înainte de masă.
• Infuzia este foarte eficientă în eliminarea paraziţilor intestinali. Se prepară din 100 g frunze peste care se toarnă o cană de apă fierbinte. Se lasă la infuzat 5 minute.
• Maceratul se obţine din rădăcină mărunţită, lăsată timp de 10 zile în apă rece. Ulterior, se bea pe stomacul gol.
• Pentru cataplasme, se foloseşte infuzie din frunze sau tinctură de rădăcină, diluată în apă.
• Se pot face şi băi de şezut, turnându-se câteva picături de tinctură în apa folosită.

Precauții, contraindicații

Deoarece bozul este un purgativ foarte puternic, poate cauza colici abdominale sau deshidratare. De asemenea, dacă se consumă în exces, poate conduce spre o scădere bruscă în greutate. Nu este indicat persoanelor care suferă de colon iritabil, gastrită hiperacidă sau persoanelor slăbite. Rădăcina de boz este contraindicată şi celor ce simt senzaţie accentuată de vomă.

Cristiana Tănase
© Editura Fidelia