Răspândită în ţara noastră în tot lanţul subcarpatic şi până pe nisipurile dobrogene, cătina este subiectul foarte multor cercetări medicinale datorită valorii deosebite a fructelor sale.
Prezentare generală
Denumirea uzuală: cătină (lat. Hippophae rhamnoides).
Scurtă descriere: Arbust tufos cu rădăcini superficiale şi tulpină ramificată. Frunzele sunt liniar lanceolate, verzi-cenuşii pe partea superioară şi argintii pe cea inferioară. Florile sunt galben-ruginii, iar fructele sunt ovoide, globuloase, galben-portocalii la maturitate, cu sâmbure foarte tare. Arbustul de cătină poate creşte până la 3-5 metri înălţime şi face ramificaţii anuale solzoase, cu spini puternici. Produce fructe timp de 20-25 de ani şi lăstăreşte bogat în fiecare an. Există patru soiuri de cătină: cea folosită pentru consum este cătina albă (Hippophae rhamnoides); cătina roşie (Tamarix ramosissima); cătina de garduri (Lycium halimifolium); cătina mică (Myricaria germanica).
Principii active
Fructele de cătină albă sunt considerate adevărată minune a naturii, echivalentă cu suplimente nutriţionale complexe. Conţin multivitamine, multiminerale şi substanţe probiotice. În compoziţia cătinei s-au identificat: 80-85% apă, zaharuri, acizi organici, pectină, polifenoli, substanţe taninoase, proteine (1.2%), celuloză, ulei gras (12%), beta-caroten (3.5-10%), calciu, fosfor, magneziu, potasiu, sodiu, fier. Conţinutul este de asemenea foarte bogat în vitamine: A (până la 380 mg%), E, F, D, C, P, K şi cele din complexul B. Cătina conţine şi 18 amino-acizi, cea mai mare parte dintre cei esenţiali. Uleiul de cătină albă conţine mulţi acizi graşi esenţiali, alfa şi beta caroten, licopen, fitofluină etc.
creşte imunitatea, fructele fiind considerate în primul rând o polivitamină naturală deosebit de puternică; se recomandă în special în stări de convalescenţă şi ca tonifiant pentru copii în perioada de creştere şi pentru persoanele în vârstă;
în afecţiunile aparatului circulator, flavonele din componenţa cătinei sporesc forţa de contracţie a miocardului, susţinând circulaţia coronariană şi metabolismul;
efecte deosebite în tratarea maladiilor hemoragice (ex. purpura vasculară);
foarte eficientă în insuficienţa renală şi edeme; stimulează vasoconstricţia, apoi determină vasodilatare la nivel renal, mărind astfel diureza;
efect hipotensor cu acţiune tonifiantă asupra organismului;
în tratamentul limfoamelor, radiculitei; inhibă creşterea tumorilor;
ceaiul de cătină are efecte antidiareic, antireumatismal şi depurativ;
eficientă în afecţiuni hepatice;
în afecţiunile aparatului respirator, se bea în fiecare zi sirop de cătină;
protejează organismul de efectele adverse ale chimioterapiei, remineralizează şi revigorează;
datorită conţinutului bogat în vitamina E, denumită şi vitamina tinereţii, o cură cu ulei de cătină este deosebit de benefică în problemele de fertilitate feminină şi masculină.
regenerează ţesuturile distruse în arsuri, răni, eczeme – se unge locul afectat cu puţin ulei de cătină; tinctura de cătină are efect cicatrizant;
în cosmetică, uleiul de cătină ajută la stoparea ridurilor.
Mod de întrebuinţare
Ceai: infuzie din 1-2 linguriţe la o cană cu apă. Ceaiul se poate consuma atât iarna, cât şi vara (datorită gustului acrişor are efect răcoritor). Se poate asocia cu măceşul, sporind efectele tonice şi regenerante. Se consumă 2-3 căni pe zi.
Siropul se prepară dintr-un kilogram de fructe tăiate în jumătăţi, lăsate 12 ore în puţină apă. Se fierb a doua zi pentru 15 minute, apoi se strecoară. Siropul se bea ca atare sau se îndulceşte cu miere.
Tinctura se obţine din 5-6 linguri de pudră de fructe uscate, lăsate la macerat în alcool timp de două săptămâni. Ulterior se strecoară.
Pulberea se obţine prin măcinarea fructelor uscate.
Se poate consuma şi sub formă de suc proaspăt, obţinut din fructe zdrobite.
Uleiul se prepară din 300 g fructe puse la fiert în baie de aburi în 500 ml ulei de gătit. Se răceşte şi se strecoară.
Precauții, contraindicații
Nu există.
Informaţii suplimentare
Cătina este în tipul primelor trei plante din punct de vedere al conţinutului în vitamina E. Conţinutul în vitamina C este net superior faţă de cel al portocalei. 100 grame de fructe de cătină conţin de 10 ori doza zilnică recomandată de vitamina C şi doza pentru 6 zile de beta-caroten.
Cosmonauţii ruşi folosesc uleiul de cătină pentru a preveni radiaţiile şi arsurile.
Efectele pozitive ale cătinei sunt pomenite în manuscrise foarte vechi ale călugărilor tibetani.
Manganul se găsește în țelină, pătrunjel, păstârnac, praz, spanac, lobodă, vinete, andive, cicoare sălbatică, fructe, cum ar fi merele, perele, cireșele, vişinele, castanele, măslinele, lămâile, toate acestea preparate la rece, fără foc. Întârzierea creșterii se manifestă prin lipsa manganului în corp, scăderea rezistenței osoase, apariția malformațiilor scheletice, alterarea sistemului de reproducere, convulsii, paralizie, modificarea metabolismului glucidic și lipidic. Poate apare, de asemenea, la copii orbirea sau surditatea. La persoanele adulte pot apare zgomote în urechi sau pierderea totală a auzului.
Sfaturile și orice alte informații despre sănătate disponibile pe TerapiiNaturiste.ro au doar scop informativ, nu sunt sfaturi medicale, nu sunt menite să înlocuiască recomandarea medicului. Utilizatorii își asumă toată responsabilitatea pentru aplicarea conținutului asupra lor.
