Cicoare

Cunoscută ca plantă medicinală încă din Antichitate, dar şi ca înlocuitor al cafelei, cicoarea este originară din Asia, Africa de Nord şi Europa.

Prezentare generală

• Denumirea uzuală: cicoare (lat. Chicorium intybus). Denumiri alternative: albăstriţă.
• Scurtă descriere: Specie erbacee perenă, cu rozeta bazală din frunze alungite, crestate neregulat, tulpina ramificată, dreaptă, înaltă de 0,3-1 m. Inflorescenţele sunt flori albastre-azurii. Cicoarea se răspândeşte uşor pe marginea drumurilor, în păşuni, fâneţe şi terenuri necultivate de la câmpie până la munte.

Principii active

Părţile aeriene conţin cicorină, inulină, arginină, acid cicoric, colină, levuloză, substanţe minerale (în special fier). Rădăcina conţine substanţe triterpenice amare, inulină, fructoză, colină, taninuri, ulei esenţial etc.

Factorul curativ: rădăcinile şi partea aeriană. Părţile aeriene se recoltează în iulie-august, când tulpinile nu sunt încă întărite, iar rădăcinile se recoltează în septembrie-octombrie.

Acţiune terapeutică

Efect diuretic, uşor laxativ, hipoglicemiant, eupeptic-amar, colagog, antitiroidian, depurativ, tonic cerebral.

Intern

• stimulează funcţiile hepatice; purifică ficatul şi splina datorită conţinutului bogat în substanţe amare; tratează icterul;
• uşurează digestia şi favorizează evacuarea veziculei biliare;
• neutralizează aciditatea gastrică;
• participă la scăderea colesterolului din sânge, protejând arterele chiar şi în cazul consumului mare de grăsimi;
• rădăcinile de cicoare conţin substanţe active ce intervin favorabil în tratamentul tahicardiilor;
• alături de andive, se utilizează în tratamentul litiazei biliare;
• în diabet, are acţiune hipoglicemiantă;
• infuzia de cicoare favorizează expectoraţia în afecţiunile respiratorii;
• uşoară acţiune antitiroidiană;
• având efect tonifiant, reduce stările de astenie, anemie şi nervozitate.

Următoarea serie a cursurilor de astrologie şi numerologie începe în 9 decembrie 2024.

Extern

• compresele cu decoct favorizează închiderea rănilor şi tăieturilor;
• sub formă de comprese cu decoct sau infuzie, tratează acneea şi furunculoza.

Mod de întrebuinţare

• În tratamentul afecţiunilor hepatice, se consumă două căni cu infuzie pe zi. Aceasta se obţine din două linguri de plantă într-un litru de apă clocotită. Se lasă la infuzat pentru 10-15 minute. După răcire, se consumă înainte de masă.
• Decoctul din rădăcină se obţine fierbând într-un litru de apă o mână de rădăcină uscată şi mărunţită. Se consumă înainte de masă.
• Cataplasmele se fac cu infuzie sau decoct.

Precauții, contraindicații

Nu există.

Informaţii suplimentare

• Andivele sunt o specie apropiată cicorii şi au, pe lângă întrebuinţarea culinară, proprietăţi medicinale asemănătoare (stimulează secreţia de bilă, efect uşor laxativ, mineralizant).
• Cicoarea este înlocuitorul tradiţional al cafelei, având un gust asemănător, dar aromă diferită de aceasta.
• Din rădăcina de cicoare se prepară şi o dulceaţă utilizată în tratamentul afecţiunilor pulmonare.

Cristiana Tănase
© Editura Fidelia