Cimbru

Folosit în bucătărie pe post de plantă aromatică, cimbrul se remarcă şi prin proprietăţile sale medicinale. Mai puţin cunoscut este faptul că există două tipuri de cimbru: de cultură şi de grădină, fiecare cu acţiuni terapeutice specifice.

Prezentare generală

• Denumirea uzuală: cimbru de cultură (lat. Thymus vulgaris), cimbru de grădină (lat. Satureja hortensis). Denumiri alternative: cimbrul de cultură se mai numeşte cimbru adevărat, iarba cucului, lămâioară; cimbrul de grădină se mai numeşte cimbru bun.
• Scurtă descriere: Cimbrul de cultură creşte sub formă de tufă cu baza lemnoasă. Poate atinge o înălţime de 50 cm şi are un miros specific. Creşte în locuri însorite şi călduroase. Cimbrul de grădină este o specie anuală erbacee, cu tulpina puternic ramificată. Florile sunt de culoare roz-violet sau albă cu pete roşii în interior. Are miros plăcut, caracteristic, dar diferit de al cimbrului de cultură.

Principii active

Cimbrul de cultură: părţile aeriene care se recoltează în perioada de înflorire au în compoziţie până la 2% ulei esenţial, bogat în carvacrol şi timol (60%), borneol, linalol, acid ursolic, oleanolic, cafeic, sterine, seruri, triterpene etc. Cimbrul de grădină: uleiul obţinut din părţile aeriene recoltate în perioada de înflorire conţine carvacrol, pinene, cymene, taninuri, mucilagii, rezine, zaharuri, săruri minerale etc.

Factorul curativ: cimbru de cultură - partea aeriană şi cea erbacee a rămurelelor; cimbru de grădină - partea aeriană.

Acţiune terapeutică

Cimbrul de cultură - acţiune diuretică, coleretic-colagogă, antihelminitică, antiseptică, antiastmatică; cimbrul de grădină - acţiune carminativă şi expectorantă, astringentă.

Intern

• uleiul esenţial obţinut din cimbrul de cultură este recomandat în astm bronşic şi tuse spastică;
• asociat cu alte plante, contribuie la îmbunătăţirea digestiei;
• cimbrul de grădină stimuează apetitul;
• este recomandat în diaree; reduce balonarea;
• asociat cu busuiocul, cimbrul de grădină poate înlocui sarea în anumite preparate;
• reglează ciclul menstrual.

Următoarea serie a cursurilor de astrologie şi numerologie începe în 10 mai 2024

Extern

• în răceală şi stări febrile, se pot face băi calde cu infuzie de cimbru de cultură;
• infuzia de cimbru curăţă rănile şi contribuie la vindecarea plăgilor;
• uleiul esenţial de cimbru de cultură este indicat în tratamentul afecţiunilor dermatologice, arsuri;
• se pot face aerosoli cu ulei esenţial de cimbru de cultură în afecţiunile căilor respiratorii.

Mod de întrebuinţare

Cimbrul de cultură:

• Uleiul esenţial trebuie consumat numai foarte bine diluat (2-3 picături la o lingură de ulei comestibil).
• Infuzia se prepară din 1-2 linguriţe la o cană cu apă. În enterocolitele bacteriene se consumă 2 căni pe zi, timp de două săptămâni.

Cimbrul de grădină:

• Se consumă sub formă de infuzie: 2 linguriţe la o cană cu apă. Se beau până la 3 căni pe zi.
• Tinctura este eficientă în tratarea viermilor intestinali. Se prepară din 200 g plantă lăsată la macerat în 500 ml alcool timp de 2 săptămâni. Se consumă 10-15 picături zilnic.
• Ambele tipuri de cimbru se consumă şi ca atare, drept condiment.

Precauții, contraindicații

• Cimbrul de cultură este contraindicat în hipertensiune arterială şi sarcină. Inhibă activitatea enzimatică şi este contraindicat în dispepsii, hipopesii şi insuficienţă pancreatică.
• Cimbrul de grădină trebuie consumat prudent de către persoanele care suferă de ulcer gastric.
• Nu se recomandă consumul de ulei pur (nici de cimbru de cultură, nici de grădină) deoarece irită mucoasele şi pielea.

Cristiana Tănase
© Editura Fidelia