Coada şoricelului

Originară din Europa şi Asia de Vest, recomandată în special în cazul afecţiunilor ficatului şi bilei, coada şoricelului este o plantă medicinală cu o arie de acţiune extinsă.

Prezentare generală

• Denumirea uzuală: coada şoricelului (lat. Achillea millefolium). Denumiri alternative: alunele, bradăţel, iarba oilor, sorocină.
• Scurtă descriere: Specie erbacee perenă, cu înălţime de până la 80 cm. Frunzele sunt fin divizate, păroase, iar florile de culoare albă sau trandafirie. Planta creşte pe mare parte din suprafaţa ţării noastre, de la câmpie până în zonele subalpine.

Principii active

În compoziţie s-au identificat taninuri (3-4%), ulei esenţial (linalol, borneol, caform, cineol), flavonoide, amino-acizi, acizi graşi, fenolici, vitamine etc.

Factorul curativ: florile (separat) şi părţile aeriene cu tot cu flori.

Acţiune terapeutică

Efect tonic, digestiv, coleretic-colagog, stimulent al funcţiei hepatice, antipiretic, antispastic, astringent, antiinflamator, antimicrobian, cicatrizant, hemostatic, hemoroidal, hipotensiv.

Intern

• în afecţiunile hepatobiliare, stimulează secreţia de bilă şi are efect calmant în cazul spasmelor; menţine în limite corespunzătoare contracţiile biliare;
• poate înlocui cu succes muşeţelul în inflamaţii şi ca antiseptic;
• protejează organismul de efectul nociv al radiaţiilor şi contribuie la vindecarea ţesuturilor;
• în migrene, infuzia fierbinte intervine cu succes;
• corectează aciditatea stomocală şi menţine în limitele normale flora bacteriană intestinală;
• curele cu infuzie din coada şoricelului reglează circulaţia sangvină;
• infuzia reglează ciclul menstrual şi reduce hemoragiile abundente asociate acestei perioade;
• se recomandă în anorexie şi pentru stimularea sistemului imunitar.

Următoarea serie a cursurilor de astrologie şi numerologie începe în 10 mai 2024

Extern

• în osteoporoză se fac băi cu apă caldă în care se toarnă infuzie sau tinctură;
• alifiile pe bază de coada şoricelului se aplică pe zonele afectate de hemoroizi;
• băile de şezut cu infuzie ameliorează vaginitele;
• infuzia din inflorescenţe se foloseşte în spălarea rănilor.

Mod de întrebuinţare

• Infuzia se prepară dintr-o lingură de inflorescenţe sau părţi aeriene mărunţite. Se beau 3-4 căni pe zi în afecţiunile măduvei osoase, hemoragii, angină pectorală.
• Decoctul pentru stimularea poftei de mâncare se obţine din părţile aeriene: o lingură la o cană cu apă, lăsată la infuzat pentru 5 minute. Se consumă 2-3 căni pe zi.
• În hemoragii, se beau zilnic 4-5 căni cu decoct.
• Băile cu infuzie sau tinctură ameliorează afecţiunile aparatului genital.
• Pulberea se foloseşte în tratarea rănilor şi pentru obţinerea unguentului hemoroidal.

Precauții, contraindicații

Este contraindincat decoctul din planta întreagă celor ce suferă de hiperaciditate şi ulcer gastric. Nu se recomandă femeilor însărcinate.

Cristiana Tănase
© Editura Fidelia