Cuişoare

Obţinute din mugurii unui arbore originar din Indonezia, cuişoarele s-au folosit în scopuri medicinale încă din Antichitate. Fac parte din aceeaşi familie cu mirtul şi eucaliptul, iar denumirea lor provine din forma de mici cuie a mugurilor uscaţi.

Prezentare generală

• Denumirea uzuală: cuişoare (lat. Eugenia caryophyllata, Syzygium aromaticum, Caryophyllus aromaticus). Denumiri alternative: caraboi, garoafă de câmp.
• Scurtă descriere: Arborele creşte până la 12 m înălţime. Frunzele sunt mari, iar florile sunt grupate sub formă de clustere, iniţial în culoare verzuie, apoi devin roşii. Cuişoarele sunt recoltate atunci când mugurii ating circa 1.5-2 cm. Au o aromă mentolată specifică.

Principii active

Uleiul esenţial de cuişoare conţine până la 90% eugenol. Alţi constituenţi importanţi: vanilină, flavonoide, salicilat de metil, eugenitin, triterpene, sesquiterpene, taninuri etc.

Factorul curativ: mugurii uscaţi.

Acţiune terapeutică

Antiseptic, anestezic, calmant, antifungic, expectorant, sedativ, carminativ, antispasmic, reconfortant.

Intern

• uleiul esenţial de cuişoare este bogat în eugenol şi contribuie la ameliorarea durerilor dentare; planta se regăseşte şi în compoziţia multor paste de dinţi;
• în tratamentul gingivitelor şi inflamaţiilor de la nivelul gâtului;
• înlătură respiraţia urât mirositoare;
• înlătură stările de greaţă;
• se recomandă ca tratament adjuvant în astm;
• stimulează expectoraţiile şi curăţarea aparatului respirator;
• favorizează digestia şi înlătură stările de balonare.

Următoarea serie a cursurilor de astrologie şi numerologie începe în 9 decembrie 2024.

Extern

• de sine stătător sau în combinaţie cu alte uleiuri, se foloseşte în aromaterapie;
• având efect anestezic, uleiul de cuişoare diluat aplicat pe piele calmează durerile musculare;
• unele studii aflate încă în derulare sugerează că uleiul de cuişoare aplicat pe piele previne înţepăturile de insecte;
• cuişoarele fac parte din compoziţia unor produse cosmetice (săpunuri, creme, parfumuri); eugenolul din compoziţie are un rol asemănător mentolului.

Mod de întrebuinţare

• Se pot consuma ca atare, mestecându-se 1-2 cuişoare în special pentru calmarea durerilor dentare, prevenirea răcelilor şi împrospătarea respiraţiei.
• Pulberea se obţine prin măcinarea mugurilor uscaţi. Poate fi adăugată în salate sau se poate consuma ca atare (1-2 vârfuri de cuţit) împotriva balonării.
• Uleiul de cuişoare diluat în ulei vegetal se aplică în durerile gingivale şi dureri musculare.
• Se poate face gargară cu infuzie din cuişoare împotriva durerilor gingivale. Se pun cuişoare în apă clocotită şi se fierb timp de 1-2 minute.

Precauții, contraindicații

Eugenololul poate irita mucoasele. Uleiul nediluat aplicat pe piele poate provoca arsuri. Nu se recomandă consumul de către femeile însărcinate.

Informaţii suplimentare

• Cuişoarele sunt un condiment foarte utilizat în bucătăria asiatică, africană, mediteraneană, mexicană şi a ţărilor din Orientul Apropiat şi Mijlociu. Gustul inconfundabil al cuişoarelor este dat în special de eugenolul din compoziţie.
• Indonezia a rămas până în prezent principalul producător de cuişoare (circa 80% din producţia mondială). În Antichitate acestea se găseau exclusiv în Insulele Moluce, denumite şi Insulele Mirodeniilor.

Cristiana Tănase
© Editura Fidelia