Obţinute din mugurii unui arbore originar din Indonezia, cuişoarele s-au folosit în scopuri medicinale încă din Antichitate. Fac parte din aceeaşi familie cu mirtul şi eucaliptul, iar denumirea lor provine din forma de mici cuie a mugurilor uscaţi.
Prezentare generală
Denumirea uzuală: cuişoare (lat. Eugenia caryophyllata, Syzygium aromaticum, Caryophyllus aromaticus). Denumiri alternative: caraboi, garoafă de câmp.
Scurtă descriere: Arborele creşte până la 12 m înălţime. Frunzele sunt mari, iar florile sunt grupate sub formă de clustere, iniţial în culoare verzuie, apoi devin roşii. Cuişoarele sunt recoltate atunci când mugurii ating circa 1.5-2 cm. Au o aromă mentolată specifică.
Principii active
Uleiul esenţial de cuişoare conţine până la 90% eugenol. Alţi constituenţi importanţi: vanilină, flavonoide, salicilat de metil, eugenitin, triterpene, sesquiterpene, taninuri etc.
uleiul esenţial de cuişoare este bogat în eugenol şi contribuie la ameliorarea durerilor dentare; planta se regăseşte şi în compoziţia multor paste de dinţi;
în tratamentul gingivitelor şi inflamaţiilor de la nivelul gâtului;
înlătură respiraţia urât mirositoare;
înlătură stările de greaţă;
se recomandă ca tratament adjuvant în astm;
stimulează expectoraţiile şi curăţarea aparatului respirator;
favorizează digestia şi înlătură stările de balonare.
de sine stătător sau în combinaţie cu alte uleiuri, se foloseşte în aromaterapie;
având efect anestezic, uleiul de cuişoare diluat aplicat pe piele calmează durerile musculare;
unele studii aflate încă în derulare sugerează că uleiul de cuişoare aplicat pe piele previne înţepăturile de insecte;
cuişoarele fac parte din compoziţia unor produse cosmetice (săpunuri, creme, parfumuri); eugenolul din compoziţie are un rol asemănător mentolului.
Mod de întrebuinţare
Se pot consuma ca atare, mestecându-se 1-2 cuişoare în special pentru calmarea durerilor dentare, prevenirea răcelilor şi împrospătarea respiraţiei.
Pulberea se obţine prin măcinarea mugurilor uscaţi. Poate fi adăugată în salate sau se poate consuma ca atare (1-2 vârfuri de cuţit) împotriva balonării.
Uleiul de cuişoare diluat în ulei vegetal se aplică în durerile gingivale şi dureri musculare.
Se poate face gargară cu infuzie din cuişoare împotriva durerilor gingivale. Se pun cuişoare în apă clocotită şi se fierb timp de 1-2 minute.
Precauții, contraindicații
Eugenololul poate irita mucoasele. Uleiul nediluat aplicat pe piele poate provoca arsuri. Nu se recomandă consumul de către femeile însărcinate.
Informaţii suplimentare
Cuişoarele sunt un condiment foarte utilizat în bucătăria asiatică, africană, mediteraneană, mexicană şi a ţărilor din Orientul Apropiat şi Mijlociu. Gustul inconfundabil al cuişoarelor este dat în special de eugenolul din compoziţie.
Indonezia a rămas până în prezent principalul producător de cuişoare (circa 80% din producţia mondială). În Antichitate acestea se găseau exclusiv în Insulele Moluce, denumite şi Insulele Mirodeniilor.
Propolisul în afecțiunile respiratorii - Se cumpără de la piață un bastonaș de propolis solid, din care se ia o fărâmă cât o gămălie de chibrit, care se lipește în adâncitura dintre masele, seara, la culcare. Propolisul se dizolvă lent, este preluat de salivă și astfel se face ungerea întregii zone afectate.
Sfaturile și orice alte informații despre sănătate disponibile pe TerapiiNaturiste.ro au doar scop informativ, nu sunt sfaturi medicale, nu sunt menite să înlocuiască recomandarea medicului. Utilizatorii își asumă toată responsabilitatea pentru aplicarea conținutului asupra lor.
