Dafin

Originar din bazinul mediteranean, dafinul a fost adăugat la hrana zilnică încă din antichitate pentru a creşte puterea de digestie şi a evita intoxicaţiile.

Prezentare generală

• Denumirea uzuală: dafin (lat. Laurus nobilis). Denumiri alternative: laur.
• Scurtă descriere: Arbust ce poate atinge înălţimi de până la 12 m, cu frunze eliptice, ovale, lungime de 6-12 cm, de culoare verde închis. Înfloreşte primăvara. Florile au culoare verde pal, iar fructele sunt bace negre cu o singură sămânţă. În scopuri medicinale se folosesc frunzele tinere, lăsate la uscat. Fructele se culeg toamna după coacere. Din ele se obţine untul de dafin.

Principii active

Uleiul volatil de dafin se obţine din frunze şi conţine cineol, eucaliptol, linalol. Planta mai conţine taninuri, acid lauric, oleic, palmitic şi alţi compuşi chimici precum polifenoli, alcaloizi, lactone.

Factorul curativ: frunzele şi fructele.

Acţiune terapeutică

Antioxidant, analgezic, antiinflamator, antiseptic, antifungic, antispasmodic, digestiv, expectorant.

Intern

• în afecţiunile gastrice şi digestive, se consumă zilnic 2-3 căni de infuzie din frunze de dafin;
• uleiul esenţial se foloseşte în inflamaţii gingivale şi ulcere bucale;
• uleiul stimulează funcţia hepatică şi este un excelent tonic digestiv;
• susţine buna funcţionare a rinichilor şi vezicii biliare;
• infuzia din frunze de dafin este eficientă în bronşită cronică, gripă, guturai;
• infuzia se foloseşte şi în alcoolism, intoxicaţii, otrăviri; produce efect vomitiv şi antitoxic;
• gargara cu infuzie se utilizează în laringită;
• stimulent fizic şi mental.

Următoarea serie a cursurilor de astrologie şi numerologie începe în 9 decembrie 2024.

Extern

• untul de dafin obţinut din fructe se regăseşte în compoziţia unor unguente contra durerilor; este foarte eficient în tratamentul reumatismului; se aplică pe zona afectată de dureri;
• unguentul pe bază de dafin acţionează şi în luxaţii şi vânătăi;
• pasta din foi de dafin măcinată fin se recomandă în tratamentul cataractei.

Mod de întrebuinţare

• Infuzia se prepară adăugând 150 ml apă fierbinte peste o linguriţă de frunze uscate sau proaspete. După 10 minute, se strecoară. Se pot consuma 1-3 căni pe zi.
• În uz extern, uleiul esenţial din frunze de dafin se poate aplica direct pe piele, dar fără a depăşi doza de 2- 5 picături de 3 ori pe zi, pentr a nu produce dermatite. Poate fi şi diluat în ulei vegetal.
• Uleiul solidificat (untul de dafin) se obţine prin distilarea frunzelor sau din fructe presate. Acesta se va folosi drept unguent conform indicaţiilor de mai sus.
• Frunzele se pot consuma ca atare. Au şi rol alimentar de condiment.

Precauții, contraindicații

Deoarece în doze mari este vomitiv, dafinul trebuie adăugat în cantităţi mici în mâncare.

Informaţii suplimentare

• Hipocrate indica uleiul esenţial de dafin în tratamentul tetanosului, iar Galen în litiază renală.
• În Grecia antică se ofereau cununi de lauri premianţilor Jocurilor Olimpice. De aici derivă expresia “a se culca pe lauri”. Savanţii şi poeţii romani erau şi ei încoronaţi cu lauri, planta simbolizând gloria.
• Pe insula Madeira din Portugalia există o pădure de lauri înscrisă în patrimoniul natural mondial UNESCO.
• În trecut, tinerii medici primeau o cunună împrodobită cu fructe de laur şi astfel a luat naştere cuvântul “bacalaureat” (derivă din “bacă de laur”).

Cristiana Tănase
© Editura Fidelia