Echinacea

Originară din America de Nord, echinacea se cultivă în prezent în numeroase zone ale lumii, inclusiv în ţara noastră. Este una dintre cele mai renumite plante medicinale.

Prezentare generală

• Denumirea uzuală: echinacea (lat. Echinacea purpurea, Echinacea angustifolia, Echinacea pallida). Denumire alternativă: planta imunităţii.
• Scurtă descriere: Plantă perenă din familia Asteraceae, având mai multe specii, dintre care doar trei se utilizează în scop terapeutic. Poate atinge 1-2 m înălţime. Frunzele au formă eliptică, alungită. Lungimea acestora este de circa 10–20 cm, iar lăţimea între 1,5–10 cm. Florile sunt bombate şi au culori variate: roz, roşu inchis, uneori albe sau galbene. Sunt aranjate sub forma unor mici conuri.

Principii active

Cele trei specii folosite în scop terapeutic au compoziţie chimică şi acţiune asemănătoare. Părţile aeriene şi rădăcinile conţin derivaţi ai acidului cafeic, echinacozide, alkamide, polizaharide, glicoproteine, flavonoide, ulei esenţial, săruri minerale, vitaminele A, E, o parte din complexul B etc.

Factorul curativ: Numeroase părţi, cel mai des folosite fiind rădăcinile de la plantele care au cel puţin 3 ani. Florile, frunzele şi tulpinile pot fi tăiate în timpul verii, cand plantele de 2–3 ani sunt în plină înflorire.

Acţiune terapeutică

Antibacterian, antiinflamator, antiseptic, antiveninos, antiviral, cicatrizant, deodorant, depurativ, diaforetic, stimulator.

Intern

• stimulează şi întăreşte sistemul imunitar;
• este foarte eficientă în răceli, gripă, afecţiuni pulmonare, afecţiuni cronice ale aparatului respirator;
• proprietăţi antibiotice şi antiseptice deosebit de puternice;
• susţine buna funcţionare a ţesuturilor, cu precădere a măduvei osoase, a splinei şi ţesutului timusului;
• acţiune antiinflamatoare;
• purifică sângele şi fortifică celulele organismului;
• la nivel sangvin, are o acţiune antiseptică foarte puternică, fiind recomandată în orice formă de intoxicare a sângelui;
• se foloseşte ca tratament adjuvant în toate formele de cancer, tumori, abcese;
• eficientă în infecţiile căilor urinare inferioare şi în tratamentul prostatei.

Următoarea serie a cursurilor de astrologie şi numerologie începe în 9 decembrie 2024.

Extern

• sucul celular proaspăt al plantei recoltate în perioada de înflorire stimulează vindecarea rănilor;
• se utilizează şi în ulceraţii cronice;
• în tratamentul inflamaţiilor dermatologice;
• în cazul arsurilor, se unge locul afectat cu alifie de echinacea;
• în tratamentul urticariei, se poate folosi tinctură de echinacea, atât intern, cât şi extern;
• în infecţiile gingiilor;
• gargara cu infuzie se poate folosi în tratarea durerilor de gât.

Mod de întrebuinţare

• Sub formă de infuzie: 1g de echinacea la 150 ml de apă fierbinte.
• Sub formă de tinctură, doza recomandată este de 5 ml/zi.
• Sub formă de suc celular proaspăt, se obţine prin stoarcerea plantei. Se recomandă consumul a câte 6-9 ml pe zi.
• Pentru uz extern, se folosesc preparate semisolide, în compoziţia cărora se găseşte cel puţin 15% suc celular extras din plantă în perioada înfloririi. Tot pentru uz extern echinacea se găseşte şi sub formă de geluri.

Precauții, contraindicații

Atât preparatele pentru uz intern, cât şi unguentele nu trebuie folosite mai mult de 8 zile consecutiv. A se utiliza numai la recomandarea medicului de către persoanele care suferă de boli progresive sistemice (TBC, leucoze, sleroză multiplă etc.).

Informaţii suplimentare

• Vracii indieni americani foloseau echinacea sub formă de diverse poţiuni îndeosebi pentru tratarea răcelilor.
• De-a lungul istoriei, echinacea a fost utilizata pentru a trata scarlatina, septicemia, difteria, sifilisul, malaria.
• Primii care au adus această plantă în Europa au fost spaniolii.

Cristiana Tănase
© Editura Fidelia