Răspândit în întreaga Europă şi impresionant prin frumuseţea biotopurilor pe care le ştim sub denumirea de făgete, acest arbore este bogat în substanţe active pentru care şi-a câştigat un loc de cinste în medicina tradiţională.
Prezentare generală
Denumirea uzuală: fag (lat. Fagus sylvatica).
Scurtă descriere: Face parte din familia Fagaceae. Poate atinge înălţimi de până la 40 m, cu diametrul de 1.5-2 m. Trunchiul are scoarţa netedă, cenuşie-albicioasă. Înfloreşte în luna mai, iar fructul său se numeşte jir, fiind o achenă învelită într-o cupă ţepoasă cu patru valve. Este răspândit în special în zonele de deal şi de munte, dar apare sporadic şi la câmpie.
Principii active
Extractul hidrolizat de frunze conţine compuşi de natură flavonoidă: miricetină, leucodelfină, acid elagic, everatină, camferol, acid cafeic, acid cumaric, tanin.
în diaree, se consumă decoct din scoarţă (2-3 căni pe zi);
susţine aparatul urinar; în litiază urinară, se recomandă infuzia din muguri, care au proprietăţi de stimulare a diurezei si funcţionalităţii rinichilor; sunt eficienţi şi în formele de obezitate caracterizate de retenţie de apă;
stimulând diureza, participă astfel la detoxifierea organismului;
asociat cu alte extracte (de mesteacăn sau din muguri de castan), contribuie la reducerea celulitei;
în strările febrile, se prepară decoct din scoarţă mărunţită şi se consumă câte o liguriţă din oră în oră pe tot parcursul unei zile;
produsele pe bază de fag au indicaţii în afecţiunile căilor respiratorii superioare, tuse, traheită, bronşite şi epilepsie;
maceratul din muguri (gemoderivat) este indicat în tratarea emfizemului pulmonar, nefritelor, cisto-pielitelor;
cărbunele obţinut din lemn are proprietăţi antiacide şi absorbante pentru gazele si toxinele intestinale.
este recomandat în reumatism; se adaugă apă clocotită peste 2-3 mâini de frunze de fag şi ramuri tinere, iar infuzia se toarnă în apa de baie; se stă zilnic în cadă circa un sfert de oră;
pudra din frunze se poate aplica peste răni, contribuind la vindecarea acestora;
gudronul extras din lemn de fag este folosit în tratarea dermatitelor.
Mod de întrebuinţare
Infuzia se prepară din scoarţă mărunţită, lăsată la infuzat (o mână de scoarţă la 300 ml apă). Se consumă 2-3 căni pe zi.
Decoctul din scoarţă se prepară lăsând la fiert pentru câteva minute 50 g de scoarţă. Se consumă 2-3 căni pe zi.
Mugurii se pot consuma ca atare. Sunt recomandaţi în litiază urinară şi reumatism.
Cenuşa din lemn de fag era folosită pentru proprietăţile dermatologice. Apa în care se fierbea această cenuşă era folosită în medicina populară pentru tratarea negilor.
Gudronul de fag se obţine prin distilarea uscată a lemnului şi se foloseşte în unele afecţiuni dermatologice şi în cele respiratorii.
Leac pentru insomnie, palpitații și agitație nervoasă - Se prepară un amestec din plante uscate și mărunțite de Talpa-gâștii, flori de Păducel și rădăcini de Valeriană, luate în cantități egale. Peste o lingură de amestec se toarnă 200 ml apă clocotită, se lasă să se infuzeze timp de o oră și se strecoară. Infuzia se bea călduță, câte 50 ml de patru ori pe zi, înainte de mesele principale și înainte de somn.
Sfaturile și orice alte informații despre sănătate disponibile pe TerapiiNaturiste.ro au doar scop informativ, nu sunt sfaturi medicale, nu sunt menite să înlocuiască recomandarea medicului. Utilizatorii își asumă toată responsabilitatea pentru aplicarea conținutului asupra lor.
