Fenicul

Cultivat pe suprafeţe întinse în întreaga lume, feniculul conţine o substanţă aromatică prezentă şi în anason, cu care are în comun nu doar gustul, ci şi mare parte din proprietăţile terapeutice.

Prezentare generală

• Denumirea uzuală: fenicul (lat. Foeniculum vulgare). Denumiri alternative: molură, molotru, anason dulce.
• Scurtă descriere: Plantă erbacee bianuală sau perenă, originară din sudul Europei. În România se găseşte numai ca specie de cultură. Tulpina este dreaptă, de până la 2 m înălţime, cilindrică. Frunzele sunt alungit-triunghiulare şi au la bază o teacă bine dezvoltată. Florile sunt galben-aurii, mici şi regulate. Fructele au formă ovoidă, alcătuite din două achene de culoare cenuşie sau brun-verzuie, având un miros plăcut şi gust dulceag, puţin arzător.

Principii active

Fructele conţin până la 6% ulei esenţial în compoziţia căruia s-au identificat anetol, limonen, felandren, alfa-pinen, camfene, limonene, lipide, flavonoide, zaharuri, substanţe minerale etc.

Factorul curativ: fructele.

Acţiune terapeutică

Antispastic, carminativ, sedativ, galactagog, expectorant, tonic nervos.

Intern

• ceaiul de fenicul are proprietăţi expectorante; se recomandă în bronşite şi tuse uscată;
• infuzia din seminţe este un bun adjuvant în cazurile de digestie dificilă; se consumă două căni pe zi, după mesele principale;
• uleiul esenţial de fenicul stimulează pofta de mâncare;
• tinctura este eficientă în caz de balonare, constipaţie şi în colite; se diluează în apă şi se consumă de 3 ori pe zi;
• calmează durerile menstruale;
• infuzia din seminţe stimulează lactaţia;
• în amestec cu tinctura de pelin şi de cimbru, se administrează în tratamentul viermilor intestinali; se consumă 10-15 picături pe zi, timp de două săptămâni.

Următoarea serie a cursurilor de astrologie şi numerologie începe în 10 mai 2024

Extern

• în aromaterapie, feniculul se utilizează sub formă de aerosoli sau unguente.

Mod de întrebuinţare

• Ceaiul se prepară din câteva linguriţe de seminţe pisate, peste care se toarnă apă clocotită. Se lasă la infuzat 10 minute. Acest ceai este indicat în special în colici abdominale.
• Se poate prepara ceai şi din fructe: se lasă la infuzat o mână de fructe în jumătate de litru de apă. Acest ceai este indicat în balonare, astenie, bronşită şi astm.
• Pentru a obţine tinctură, se lasă la macerat 50 g de seminţe în 500 ml alcool pentru două săptămâni, după care se strecoară şi se transferă în recipiente mici de sticlă.

Precauții, contraindicații

• Nu este recomandat persoanelor care suferă de ulcer gastric şi duodenal sau de enterocolită cronică. Acestea îl pot înlocui cu anasonul, care are proprietăţi similare.
• În cantităţi mari, uleiul volatil are efecte narcotice şi produce stări de excitaţie puternică (insomnii, tulburări de vorbire, convulsii, comă, depresie puternică a sistemului nervos central). Uleiul nu trebuie folosit decât diluat, atât intern, cât şi extern.

Informaţii suplimentare

• În limba greacă feniculul se traduce “marathon” sau “marathos”. Renumita bătălie de la Marathon dintre greci şi perşi s-a desfăşurat literalmente pe un câmp cu fenicul.
• În secolul al XV-lea portughezii stabiliţi în Madeira au remarcat răspândirea feniculului în acest teritoriu şi au denumit unul dintre oraşele insulei Funchal (de la “funcho”, traducerea portugheză pentru fenicul).

Cristiana Tănase
© Editura Fidelia