Factorul curativ: florile
Afectiuni pentru care se recomanda: aromatizant in tigarile antiasmatice. Se foloseste in boli ale aparatului respirator (tuse, guturai, bronsita, astm bronsic), boli de stomac (crampe, colici intestinali, voma, viermi intestinali, tulburari gastro-intestinale, hemoroizi), boli de ficat (icter si hepatita cronica), afectiuni renale si genitale (menstre dureroase, bufeuri ale menopauzei, cistite, retentie urinara, dureri uterine), afectiuni cardiovasculare (reglarea tensiunii arteriale, ateroscleroza, dilatarea vaselor periferice, cresterea permeabilitatii vaselor, varice, flebite, tromboze), boli de ochi (conjunctivita, blefarita, umflarea pleoapelor), afectiuni bucale (abcese dentare, afte, gingivite, faringite), boli de piele (furuncule si rani purulente), afectiuni ale sistemului nervos (hiperexcitabilitate, isterie, boli de nervi, spasme, ameteli, dureri de cap, insomnie, anorexie), dureri reumatice.
Denumirea uzuala: Sulfina (lat. Melilotus officinalis); denumire populara: molotru-galben.
Scurta descriere:
Este o planta erbacee, de obicei bi-anuala, raspandita in locuri necultivate si cultivate, pe marginea drumurilor. Are o radacina pivotanta, tuplina e dreapta si inalta de cca 2 m, ramificata, avand frunze dintate pe margini. Florile sunt galbene, grupate in struguri ca niste spice, mai lungi decat frunzele. Floarea are corola papilonata formata din 5 petale. Fructul este o pastaie, atarnand de pe ramuri si continand 2 seminte. Infloreste toata vara.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
Cumarina si alti derivati de natura cumarinica.
Numai ca aromatizant in tigarile antiasmatice.
Ceaiul de sulfina este un bun emolient, expectorant, antispasmodic, antiseptic, antibacterian, insecticid, astringent, cicatrizant si anestezic. Este calmant, sedativ, diuretic, vulnerar si antiinflamator gingival.
In uz intern, se foloseste sub forma de infuzie, 20 g planta la 1 litru de apa clocotita, cate 2-3 cani/zi, in cure de maximum 3 saptamani, urmate obligatoriu de cel putin o saptamana de pauza.
Pentru folosinta externa, se prepara o infuzie concentrata, din 60 g planta la un litru de apa; se fac spalaturi oculare, lotionari in cazul bolilor de piele si se foloseste pentru gargara in afectiuni bucale. Din aceeasi infuzie concentrata se beau 2 cani/zi in caz de varice si se fac spalaturi pe leziunile varicoase.
Nu exista.
© Editura Fidelia
27.02.2007
Sfaturi diverse
Zincul se găsește în cantități mari în prostată, pancreas, oase, rinichi, ficat, piele, mușchi, hematii (globulele roșii). El este procurat în organism din alimentele vegetale și animale. Cel mai importante sunt: ouăle, laptele, boabele de cereale, semințele de dovleac, drojdia de bere etc. Fructele și legumele conțin mai puțin zinc. Acest mineral, odată pătruns în organism, participă la desfășurarea numeroaselor procese fiziologice, prezența sa, în acest caz, fiind obligatorie. Zincul pătrunde în constituția enzimelor care favorizează digestia, absorbția și sinteza intestinelor, oxidarea alcoolului, formarea și degradarea depozitelor de glucoză, maturizarea osoasă, funcționarea sistemului vascular.
Sfaturile și orice alte informații despre sănătate disponibile pe TerapiiNaturiste.ro au doar scop informativ, nu sunt sfaturi medicale, nu sunt menite să înlocuiască recomandarea medicului. Utilizatorii își asumă toată responsabilitatea pentru aplicarea conținutului asupra lor.
tratament - terapie - naturist - reţete - sănătate - boala - medicina - alternativă - populară - catalog plante medicinale
